1 Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unora spirituali, ci ca unora carnali, ca unor prunci în Hristos. 2 V-am dat lapte să beţi, nu hrană tare, pentru că încă n-o puteaţi primi, şi încă nici acum nu puteţi, 3 pentru că tot carnali sunteţi. Pentru că, atunci când între voi este invidie şi ceartă, nu sunteţi voi carnali şi nu umblaţi voi în felul omului? 4 Deoarece, când unul spune: „Eu sunt al lui Pavel!“ şi altul: „Eu, al lui Apolo!“, nu sunteţi voi oameni? 5 Ce este deci Apolo? şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut şi după cum i-a dat fiecăruia Domnul. 6 Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a dat creştere. 7 Aşa că nici cel care plantează nu este nimic, nici cel care udă, ci Dumnezeu, care dă creştere. 8 Dar cel care plantează şi cel care udă sunt una; însă fiecare va primi propria lui răsplată după propria lui muncă. 9 Pentru că noi suntem împreună-lucrători ai lui Dumnezeu; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 10 Potrivit harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, am pus temelia, iar altul zideşte deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zideşte deasupra. 11 Pentru că nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos. 12 Iar dacă cineva zideşte deasupra pe această temelie: aur, argint, pietre preţioase, lemne, fân, paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut, pentru că se descoperă în foc; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva deasupra va rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea cuiva va fi mistuită, el va suferi pierdere; însă el va fi mântuit, dar aşa, ca prin foc. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acela îl va distruge Dumnezeu; pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi. 18 Nimeni să nu se înşele pe sine însuşi: dacă cineva dintre voi gândeşte că este înţelept în veacul acesta, să se fac nebun, ca să fie înţelept. 19 Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu; pentru că este scris: „Cel care prinde pe înţelepţi în viclenia lor“. 20 Şi din nou: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, că sunt deşarte“. 21 De aceea nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viaţă, fie moarte, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre; 23 şi voi, ai lui Hristos, iar Hristos, al lui Dumnezeu.