1 Iar despre cele jertfite idolilor ştim (pentru că toţi avem cunoştinţă: cunoştinţa îngâmfă, dar dragostea zideşte. 2 Dacă cineva gândeşte că ştie ceva, încă nu cunoaşte nimic cum trebuie să cunoască; 3 dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, este cunoscut de El), 4 deci despre mâncarea celor jertfite idolilor ştim că, în lume, un idol nu este nimic şi că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul singur. 5 Pentru că, şi dacă sunt aşa-numiţi „dumnezei“, fie în cer, fie pe pământ (ca şi cum ar fi mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“), 6 totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate, şi noi pentru El, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate, şi noi prin El. 7 Dar cunoştinţa nu este în toţi; ci unii, până acum, cu conştiinţa idolului, mănâncă dintr-un lucru ca jertfit idolilor; şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. 8 Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu; nici dacă nu mâncăm, nu avem lipsă, nici dacă mâncăm, nu câştigăm ceva. 9 Luaţi seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să fie un prilej de poticnire pentru cei slabi. 10 Pentru că, dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoştinţă, stând la masă într-un templu de idoli, conştiinţa lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănânce cele jertfite idolului? 11 Şi cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoştinţa ta. 12 Şi astfel, păcătuind împotriva fraţilor şi rănind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.