1 ✸ În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, care este chemat cu numele Beltşaţar; şi cuvântul este adevărat, dar timpul hotărât al încercării este lung. Şi el a înţeles cuvântul şi a avut înţelegerea viziunii.
2 „În zilele acelea, eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. 3 N-am mâncat pâine plăcută, şi carne şi vin n-au intrat în gura mea; şi nu m-am uns deloc, până la împlinirea celor trei săptămâni de zile.
4 Şi, în ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel. 5 Şi mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată un om îmbrăcat în in, şi coapsele sale erau încinse cu aur curat de Ufaz, 6 şi trupul lui era ca crisolitul, şi faţa lui ca înfăţişarea fulgerului, şi ochii lui ca făcliile de foc, şi braţele lui şi picioarele lui, asemenea aramei lustruite, şi glasul cuvintelor lui, ca glasul unei mulţimi.
7 Şi numai eu, Daniel, am văzut viziunea; şi oamenii care erau cu mine n-au văzut viziunea, dar un mare tremur a căzut peste ei şi au fugit ca să se ascundă. 8 Şi am rămas singur şi am văzut viziunea aceasta mare şi n-a rămas putere în mine. Şi culoarea feţei mi s-a schimbat, stricându-se, şi am pierdut orice vlagă. 9 Totuşi am auzit glasul cuvintelor lui; şi, când am auzit glasul cuvintelor lui, am fost cuprins de o mare ameţeală pe faţa mea, şi cu faţa la pământ.
10 Şi, iată, o mână m-a atins şi m-a aşezat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele. 11 Şi el mi-a zis: «Daniele, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le voi spune şi stai în picioare, pentru că acum sunt trimis la tine». Şi, când mi-a spus cuvântul acesta, am stat în picioare tremurând.
12 Atunci mi-a zis: «Nu te teme, Daniele, pentru că din ziua întâi, de când ţi-ai îndreptat inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am venit datorită cuvintelor tale. 13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile; şi, iată, Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, şi am rămas acolo, cu împăraţii Persiei. 14 Acum am venit să te fac să înţelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor, pentru că viziunea este tot pentru acele zile».
15 Şi, pe când vorbea cu mine, după cuvintele acestea, mi-am întors faţa la pământ şi am amuţit. 16 Şi, iată, unul după asemănarea fiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Atunci mi-am deschis gura şi am vorbit şi am zis celui care stătea înaintea mea: «Domnul meu, din cauza viziunii au venit asupra mea durerile mele şi am pierdut orice vlagă. 17 Şi cum poate slujitorul domnului meu să vorbească domnului meu? Pentru că, în ce mă priveşte acum, n-a mai rămas putere în mine, nici nu mi-a fost lăsată suflare în mine».
18 Şi din nou s-a atins de mine unul ca înfăţişarea unui om şi m-a întărit. 19 Şi a zis: «Nu te teme, om preaiubit; pace ţie, fii tare, da, fii tare!»
Şi, pe când vorbea cu mine, am fost întărit şi am zis: «Să vorbească domnul meu, pentru că m-ai întărit».
20 Şi el a zis: «Ştii de ce am venit la tine? Şi acum mă voi întoarce ca să lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi, când voi ieşi, iată, va veni căpetenia Greciei. 21 Totuşi îţi voi face cunoscut ce este scris în scriptura adevărului. Şi nici unul nu rămâne tare alături de mine împotriva acestora, decât Mihail, căpetenia voastră.