1 La sfârşitul fiecăror şapte ani să faci o iertare. 2 Şi acesta este felul iertării: oricine a împrumutat pe cineva să-şi ia înapoi mâna de la împrumutul pe care l-a împrumutat aproapelui său; să nu-l ceară de la aproapele său şi de la fratele său, pentru că s-a vestit iertarea Domnului. 3 De la străin poţi să ceri, dar mâna ta să lase ceea ce este al tău la fratele tău; 4 numai că nu va fi la tine nici un sărac, pentru că Domnul te va binecuvânta mult în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire, 5 ca s-o stăpâneşti, numai dacă vei asculta cu tot dinadinsul de glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să iei seama să împlineşti toată porunca aceasta pe care ţi-o poruncesc astăzi. 6 Pentru că Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a promis, şi vei da cu împrumut multor naţiuni, dar tu nu vei lua cu împrumut; şi tu vei stăpâni peste multe naţiuni, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7 Dacă va fi între voi un sărac, unul dintre fraţii tăi, în una din porţile tale, în ţara ta pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima, nici să nu-ţi închizi mâna către fratele tău cel sărac, 8 ci să-ţi deschizi de bunăvoie mâna şi să-l împrumuţi cu oricât îi va trebui pentru nevoia lui în care duce lipsă. 9 Ia seama la tine însuţi să nu fie în inima ta un gând rău, zicând: «Se apropie anul al şaptelea, anul iertării!» şi ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău sărac şi să nu-i dai, şi el să strige împotriva ta către Domnul şi să fie păcat în tine. 10 Să-i dai negreşit şi inima ta să nu fie tristă când îi dai; căci pentru lucrul acesta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toată lucrarea ta şi în orice va face mâna ta. 11 Pentru că săracii nu vor lipsi în ţara ta, de aceea îţi poruncesc, zicând: «Deschide-ţi mâna larg faţă de fratele tău, faţă de cel nevoiaş al tău şi faţă de săracul din ţara ta».
12 Dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, se va vinde ţie şi-ţi va sluji şase ani, atunci în anul al şaptelea să-l laşi să plece liber de la tine. 13 Şi, când îl vei lăsa să plece liber de la tine, să nu-l laşi să plece cu mâna goală. 14 Să-l împodobeşti cu daruri din turmele tale şi din aria ta şi din teascul tău, cu ce te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău. 15 Şi să-ţi aduci aminte că ai fost rob în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat; de aceea îţi poruncesc lucrul acesta astăzi. 16 Şi va fi aşa: dacă el îţi va zice: «Nu vreau să ies de la tine!», fiindcă te iubeşte pe tine şi casa ta, pentru că îi este bine la tine, 17 atunci să iei o sulă şi să-i străpungi urechea la uşă şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Şi aşa să faci şi roabei tale. 18 Să nu-ţi vină greu când îl vei lăsa să plece liber de la tine, pentru că, slujindu-ţi şase ani, ţi-a fost dublul muncii unui slujitor plătit; şi Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce faci.
19 Să sfinţeşti pentru Domnul Dumnezeul tău orice întâi-născut de parte bărbătească care se va naşte din vacile tale şi din oile tale. Să nu lucrezi cu întâiul-născut al vacii tale, nici să nu tunzi pe întâiul-născut al oilor tale. 20 Să-l mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău an după an, tu şi casa ta, în locul pe care Şi-l va alege Domnul. 21 Iar dacă are un defect, dacă este şchiop sau orb, sau cu orice defect rău, să nu-l jertfeşti Domnului Dumnezeului tău. 22 Să-l mănânci înăuntrul porţilor tale, cel necurat şi cel curat deopotrivă, ca şi din căprioară şi din cerb. 23 Numai să nu mănânci sângele lui; să-l verşi pe pământ ca apa.