1 Când vei ieşi la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care şi popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei; pentru că Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului este cu tine. 2 Şi va fi aşa: când vă veţi apropia de luptă, preotul să înainteze şi să vorbească poporului. 3 Şi să le spună: «Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiaţi de lupta împotriva vrăjmaşilor voştri: să nu vă slăbească inimile; nu vă temeţi, nici nu vă înspăimântaţi şi nu tremuraţi înaintea lor. 4 Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Cel care merge cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva vrăjmaşilor voştri, ca să vă salveze». 5 Şi conducătorii să vorbească poporului, zicând: «Cine este bărbatul care şi-a construit o casă nouă şi n-a inaugurat-o? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă şi s-o inaugureze altul. 6 Şi cine este bărbatul care a plantat o vie şi n-a mâncat din ea? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă şi să mănânce altul din ea. 7 Şi cine este bărbatul care s-a logodit cu o femeie şi n-a luat-o? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă şi s-o ia altul». 8 Şi conducătorii să mai vorbească poporului şi să zică: «Cine este bărbatul care este fricos şi are inima slabă? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să slăbească şi inima fraţilor săi ca inima lui». 9 Şi va fi aşa: când conducătorii vor termina de vorbit poporului, vor pune căpetenii ale oştirilor în fruntea poporului.
10 Când te vei apropia de o cetate ca să lupţi împotriva ei, să-i oferi pace. 11 Şi va fi aşa: dacă-ţi va da răspuns de pace şi-ţi va deschide, atunci tot poporul care se găseşte în ea să-ţi fie supus şi să-ţi slujească. 12 Şi dacă nu va face pace cu tine, ci se va război împotriva ta, atunci s-o asediezi. 13 Şi dacă Domnul Dumnezeul tău o va da în mâna ta, să treci prin ascuţişul sabiei toată partea bărbătească din ea. 14 Dar pe femei şi pe copii şi animalele şi orice va fi în cetate, toată prada ei, să le iei pentru tine şi să mănânci prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. 15 Aşa să faci tuturor cetăţilor care sunt foarte departe de tine, care nu sunt dintre cetăţile acestor naţiuni. 16 Însă din cetăţile acestor popoare, pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire, să nu laşi viu nimic care suflă, 17 ci să-i nimiceşti cu desăvârşire: pe hetiţi şi pe amoriţi şi pe canaaniţi şi pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău; 18 ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru.
19 Când vei asedia o cetate multe zile, făcând război împotriva ei ca s-o iei, să nu-i strici pomii, dând cu securea în ei, pentru că poţi să mănânci din ei; şi să nu-i tai: pentru că pomul câmpului, este el un om, ca să fie asediat de tine? 20 Numai pomii pe care-i cunoşti că nu sunt pomi de mâncat să-i strici şi să-i tai şi să construieşti întărituri împotriva cetăţii care face război cu tine, până va cădea.