1 ✸ Şi în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Fiu al omului, scrie-ţi numele zilei, al zilei acesteia: chiar în ziua aceasta împăratul Babilonului se apropie de Ierusalim. 3 Şi propune o parabolă înaintea casei răzvrătite şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Pune oala, pune-o şi toarnă şi apă în ea.
4 Strânge în ea bucăţile ei, toate bucăţile bune, coapsa şi umărul; umple-o cu oase alese,
5 ia din cele mai alese ale turmei şi pune şi o grămadă de lemne sub ea, pentru oase. Fă-o să clocotească şi oasele din ea să fiarbă în ea».
6 ✡ De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Vai de cetatea sângeroasă, de oala a cărei rugină este în ea şi a cărei rugină nu se dezlipeşte de ea! Scoateţi din ea bucată cu bucată; să nu cadă nici un sorţ pe ea.
7 Pentru că sângele ei este în mijlocul ei: l-a pus pe stânca golaşă, nu l-a vărsat pe pământ ca să-l acopere cu ţărână.
8 Ca să se stârnească furia, să se facă răzbunare, am pus sângele ei pe stânca golaşă, ca să nu fie acoperit».
9 De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: «Vai de cetatea sângeroasă! Îi voi mări şi rugul.
10 Îngrămădeşte lemnele, aprinde focul, fierbe bine carnea, şi săreaz-o bine şi să ardă oasele.
11 Apoi pune-o goală pe cărbunii ei, ca să se înfierbânte, şi arama ei să ardă, ca să i se topească necurăţia din ea, ca să i se ducă rugina.
12 Ea s-a trudit muncind, totuşi rugina ei mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc.
13 În necurăţia ta este destrăbălare; pentru că Eu te-am curăţit şi tu nu eşti curată. Nu te vei mai curăţi de necurăţia ta, până nu-Mi voi potoli furia asupra ta.
14 Eu, Domnul, am vorbit: «Va fi şi Eu o voi face; nu Mă voi întoarce, nici nu voi cruţa, nici nu-Mi va părea rău. Vei fi judecată după căile tale şi după faptele tale»“, zice Domnul Dumnezeu.
15 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 16 zicând: „Fiu al omului, iată, cu o lovitură voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi. Totuşi să nu jeleşti şi să nu plângi şi să nu-ţi curgă lacrimile. 17 Suspină în tăcere, nu face plângere pentru morţi; leagă-ţi podoaba pe tine şi pune-ţi sandalele în picioare şi nu-ţi acoperi barba şi nu mânca pâinea oamenilor“.
18 Şi am vorbit poporului dimineaţa, şi soţia mea a murit seara. Şi dimineaţa am făcut cum mi se poruncise.
19 Şi poporul mi-a zis: „Nu ne vei spune ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci?“
20 Şi le-am zis: „Cuvântul Domnului a fost către mine, 21 zicând: Spune casei lui Israel: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, voi profana locaşul Meu cel sfânt, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voştri şi dorinţa sufletului vostru! Şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat în urmă, vor cădea prin sabie». 22 Şi veţi face cum am făcut eu: nu vă veţi acoperi barba, nici nu veţi mânca pâinea oamenilor. 23 Şi podoabele voastre vor fi pe capetele voastre şi sandalele voastre în picioarele voastre. Nu veţi jeli, nici nu veţi plânge, ci vă veţi sfârşi în nelegiuirile voastre şi veţi geme unul faţă de altul. 24 «Astfel Ezechiel vă va fi un semn: după toate câte a făcut el, veţi face şi voi. Când se vor împlini aceste lucruri, veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeu».
25 «Şi tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria gloriei lor, plăcerea ochilor lor şi spre ce îşi înalţă ei sufletul, pe fiii lor şi pe fiicele lor, 26 în ziua aceea cel care va scăpa va veni la tine, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale. 27 În ziua aceea gura ta se va deschide către cel care a scăpat şi vei vorbi şi nu vei mai fi mut; astfel vei fi un semn pentru ei, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.