1 Şi El mi-a zis: „Fiu al omului, mănâncă ce găseşti aici; mănâncă sulul acesta şi du-te, vorbeşte casei lui Israel“. 2 Şi mi-am deschis gura şi m-a făcut să mănânc sulul acela.
3 Şi mi-a zis: „Fiu al omului, hrăneşte-ţi pântecele şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau“. Atunci l-am mâncat şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
4 Şi mi-a zis: „Fiu al omului, mergi, du-te la casa lui Israel şi vorbeşte-le cu cuvintele Mele. 5 Pentru că nu eşti trimis la un popor cu o vorbire de neînţeles şi greoi la limbă, ci la casa lui Israel; 6 nu la popoare multe, cu o vorbire de neînţeles şi greoaie la limbă, ale căror cuvinte nu le înţelegi. Dacă te-aş trimite Eu la ele, nu te-ar asculta? 7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nici unul din ei nu vrea să Mă asculte; pentru că toată casa lui Israel este cu frunte tare şi cu inimă neînduplecată. 8 Iată, ţi-am făcut faţa tare împotriva feţelor lor şi fruntea tare împotriva frunţilor lor. 9 Ţi-am făcut fruntea ca un diamant, mai tare decât cremenea; nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de faţa lor, pentru că sunt o casă răzvrătită“.
10 Şi mi-a zis: „Fiu al omului, toate cuvintele Mele pe care ţi le voi spune, pune-le în inima ta şi ascultă-le cu urechile tale. 11 Şi mergi, vino la cei din captivitate, la fiii poporului tău, şi vorbeşte-le şi spune-le: «Aşa zice Domnul Dumnezeu», fie că te vor asculta, fie că se vor abţine“.
12 Şi Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea sunetul unui mare tunet, zicând: „Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul Său!“ 13 Şi am auzit vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta şi zgomotul roţilor de lângă ele şi vuiet de mare tunet. 14 Şi Duhul m-a ridicat şi m-a luat; şi am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu, şi mâna Domnului era tare peste mine. 15 Atunci am venit la cei din captivitate din Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar; şi am stat unde stăteau ei; şi am stat acolo uimit, în mijlocul lor, şapte zile.
16 Şi a fost aşa: la sfârşitul celor şapte zile, cuvântul Domnului a fost către mine, 17 zicând: „Fiu al omului, te-am pus păzitor peste casa lui Israel; şi ascultă cuvântul din gura Mea şi înştiinţează-i din partea Mea. 18 Când Eu zic celui rău: «Vei muri negreşit!» şi tu nu-l înştiinţezi şi nu vorbeşti, ca să-l înştiinţezi pe cel rău de calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va muri în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 19 Dar, dacă-l vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, va muri în nelegiuirea lui, dar tu ţi-ai salvat sufletul.
20 Şi dacă cel drept se va abate de la dreptatea lui şi va face nelegiuire şi voi pune o piatră de poticnire înaintea lui, va muri; pentru că tu nu l-ai înştiinţat, va muri în păcatul lui, iar faptele lui drepte, pe care le-a făcut, nu vor fi amintite; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 21 Şi dacă vei înştiinţa pe cel drept ca să nu păcătuiască, şi cel drept nu va păcătui, el va trăi negreşit, pentru că a primit înştiinţarea; şi tu ţi-ai salvat sufletul“.
22 Şi mâna Domnului a fost acolo peste mine şi mi-a zis: „Ridică-te, ieşi în vale şi voi vorbi cu tine acolo“. 23 Şi m-am ridicat şi am ieşit în vale; şi, iată, gloria Domnului stătea acolo, ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ.
24 Şi Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare şi mi-a vorbit şi mi-a zis: „Mergi, închide-te înăuntrul casei tale. 25 Şi tu, fiu al omului, iată, vor pune funii asupra ta şi te vor lega cu ele şi nu vei ieşi printre ei. 26 Şi-ţi voi lipi limba de cerul gurii şi vei fi mut şi nu vei fi pentru ei un om care mustră; pentru că sunt o casă răzvrătită. 27 Dar, când voi vorbi cu tine, îţi voi deschide gura şi le vei spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: cel care aude să audă, şi cel care se abţine să se abţină»; pentru că sunt o casă răzvrătită“.