1 Şi a fost aşa: în al unsprezecelea an, în luna a treia, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Fiu al omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui:
«Cu cine te asemeni tu în măreţia ta?
3 Iată, Asiria era un cedru din Liban cu crengi frumoase şi frunziş umbros, şi de statură înaltă; şi vârful lui era în mijlocul ramurilor dese.
4 Apele îl făceau mare, adâncul l-a făcut înalt; râurile lui curgeau în jurul trunchiului său şi îşi trimitea pâraiele la toţi copacii câmpului;
5 de aceea înălţimea lui s-a ridicat mai presus de toţi copacii câmpului şi crengile i s-au înmulţit şi ramurile i s-au lungit, întinzându-se, datorită mulţimii apelor.
6 Toate păsările cerurilor îşi făceau cuiburile în ramurile lui; şi toate fiarele câmpului năşteau sub crengile lui; şi la umbra lui şedeau toate naţiunile mari.
7 Şi era frumos în măreţia lui, în lungimea ramurilor lui; pentru că rădăcina lui era lângă ape mari.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l puteau ascunde; chiparoşii nu se asemănau cu crengile lui şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu-i era asemenea în frumuseţe.
9 Îl făcusem frumos prin mulţimea ramurilor lui şi toţi copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu îl invidiau».
10 De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Pentru că te-ai înălţat în statură – şi el şi-a pus vârful în mijlocul ramurilor dese şi inima i se mândrea cu înălţimea lui, 11 l-am dat în mâna unuia puternic dintre naţiuni; el se va purta cu el după plac: l-am alungat pentru răutatea lui. 12 Şi străinii, cei mai nemiloşi dintre naţiuni, l-au tăiat şi l-au părăsit; crengile lui au căzut pe munţi şi în toate văile, şi ramurile lui s-au rupt în toate pâraiele ţării. Şi toate popoarele pământului au coborât de la umbra lui şi l-au părăsit. 13 Toate păsările cerurilor locuiesc pe trunchiul lui căzut şi toate fiarele câmpului sunt pe ramurile lui, 14 ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se înalţe în statura lor, nici să nu-şi pună vârful în mijlocul ramurilor dese, şi ca nici unul dintre cei care se adapă cu ape să nu se ridice în înălţimea lui prin el însuşi. Pentru că toţi sunt daţi morţii, în părţile cele mai de jos ale pământului, în mijlocul fiilor oamenilor, cu cei care coboară în groapă».
15 Aşa zice Domnul Dumnezeu: «În ziua când a coborât în Locuinţa morţilor, am făcut o jelire. Am acoperit adâncul pentru el şi am oprit râurile lui; şi apele cele mari s-au oprit. Şi am făcut Libanul să se jelească pentru el; şi toţi copacii câmpului s-au veştejit pentru el. 16 Am făcut să se zguduie naţiunile la vuietul căderii lui, când l-am aruncat în Locuinţa morţilor cu cei care coboară în groapă. Şi toţi copacii Edenului, cei mai aleşi şi cei mai buni ai Libanului, toţi cei care se adăpau cu ape, s-au mângâiat în părţile cele mai de jos ale pământului! 17 Şi au coborât şi ei cu el în Locuinţa morţilor, la cei ucişi cu sabia, şi care erau braţul lui, care locuiau la umbra lui, în mijlocul naţiunilor.
18 Deci cu cine te asemeni tu în glorie şi în măreţie între copacii Edenului? Totuşi vei fi coborât cu copacii Edenului în părţile cele mai de jos ale pământului; te vei culca în mijlocul celor necircumcişi, cu cei ucişi de sabie.
Acesta este Faraon şi toată mulţimea lui»“, zice Domnul Dumnezeu.