1 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva muntelui Seir şi profeţeşte împotriva lui 3 şi spune-i: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al Seirului! Şi Îmi voi întinde mâna asupra ta şi te voi face un pustiu şi o groază. 4 Voi pustii cetăţile tale şi tu vei fi un pustiu. Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul.
5 Pentru că ai avut o ură neîncetată şi ai dat pe fiii lui Israel puterii sabiei în timpul nenorocirii lor, în timpul nelegiuirii sfârşitului, 6 de aceea viu sunt Eu», zice Domnul Dumnezeu, «că te voi rândui negreşit pentru sânge, şi sângele te va urmări. Pentru că n-ai urât sângele, sângele te va urmări. 7 Şi voi face muntele Seir un pustiu şi o groază şi voi nimici din el pe cel care iese şi pe cel care se întoarce. 8 Şi-i voi umple munţii cu cei ucişi ai lui; cei ucişi cu sabia vor cădea pe dealurile tale şi în văile tale şi în toate pâraiele tale. 9 Te voi face pustietăţi pentru totdeauna şi cetăţile tale nu vor fi locuite; şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
10 Pentru că ai zis: «Aceste două naţiuni şi aceste două ţări vor fi ale mele şi noi le vom stăpâni», deşi Domnul era acolo, 11 de aceea, viu sunt Eu», zice Domnul Dumnezeu, «voi face chiar după mânia ta şi după invidia ta, cum ai făcut tu din ura ta împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut printre ei, când te voi judeca. 12 Şi vei cunoaşte că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile tale pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: «Au ajuns pustii, ne sunt daţi spre mâncare!» 13 Şi v-aţi înălţat împotriva Mea cu gura voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea; şi Eu am auzit!» 14 Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face un pustiu. 15 Cum te-ai bucurat de moştenirea casei lui Israel, pentru că a fost pustiită, aşa-ţi voi face: vei ajunge un pustiu, munte al Seirului, şi tot Edomul, da, tot; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.