1 Şi împăratul şi Haman au venit la ospăţ la împărăteasa Estera. 2 Şi împăratul a zis din nou către Estera, a doua zi, la ospăţul vinului: „Care este rugămintea ta, împărăteasă Estera? Spune, şi ea îţi va fi împlinită. Şi care este cererea ta? Chiar până la jumătate din împărăţie ţi se va da“.
3 Şi împărăteasa Estera a răspuns şi a zis: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, împărate, şi dacă este plăcut împăratului, să mi se dea viaţa mea, la rugămintea mea, şi a poporului meu, la cererea mea! 4 Pentru că suntem vânduţi, eu şi poporul meu, spre nimicire şi spre ucidere şi spre pieire. Şi, dacă am fi fost vânduţi ca robi şi roabe, aş fi tăcut, cu toate că potrivnicul n-ar putea să înlocuiască împăratului pierderea“.
5 Şi împăratul Ahaşveroş a vorbit şi a zis împărătesei Estera: „Cine este acela şi unde este acela care şi-a umplut inima cu gândul să facă aşa ceva?“
6 Şi Estera a zis: „Potrivnicul şi vrăjmaşul este răul acesta: Haman!“
Şi Haman s-a îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. 7 Şi împăratul, în mânia lui, s-a ridicat de la ospăţul vinului şi a mers în grădina palatului; dar Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, pentru că vedea că răul era hotărât împotriva lui de către împărat.
8 Când împăratul s-a întors din grădina palatului în casa ospăţului vinului, Haman căzuse pe patul pe care era Estera. Şi împăratul a zis: „Vrea chiar să silească pe împărăteasă cu mine în casă?“
Cum a ieşit cuvântul din gura împăratului, au acoperit faţa lui Haman. 9 Şi Harbona, unul dintre fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată şi lemnul înalt de cincizeci de coţi, pe care l-a făcut Haman pentru Mardoheu, cel care a vorbit spre bine pentru împărat, stă în casa lui Haman“.
Şi împăratul a zis: „Spânzuraţi-l pe el!“ 10 Şi au spânzurat pe Haman pe lemnul pe care el îl pregătise pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit.