1 Şi Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse Dumnezeu lui Moise şi lui Israel, poporul Său, că Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2 Şi Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, soţia lui Moise, după ce o trimisese el înapoi, 3 şi pe cei doi fii ai ei, dintre care numele unuia era Gherşom, pentru că zisese: „Am locuit temporar într-o ţară străină“. 4 Şi numele celuilalt, Eliezer: „pentru că Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu şi m-a scăpat de sabia lui Faraon“. 5 Şi Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi soţia lui Moise la acesta, în pustiul unde el aşezase tabăra, la muntele lui Dumnezeu. 6 Şi a trimis să spună lui Moise: „Eu, Ietro, socrul tău, am venit la tine, şi soţia ta, şi cei doi fii ai ei cu ea“. 7 Şi Moise a ieşit să-l întâmpine pe socrul său şi s-a plecat până la pământ şi l-a sărutat; şi s-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cort. 8 Şi Moise a istorisit socrului său tot ceea ce Domnul făcuse lui Faraon şi egiptenilor pentru Israel, tot necazul care i-a ajuns pe drum şi cum i-a eliberat Domnul. 9 Şi Ietro s-a bucurat de tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel, că-l eliberase din mâna egiptenilor. 10 Şi Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, care v-a eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, care a eliberat poporul de sub mâna egiptenilor! 11 Acum cunosc că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii, pentru că, în lucrul în care s-au purtat cu mândrie, El a fost mai presus decât ei“. 12 Şi Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere de tot şi jertfe pentru Dumnezeu. Şi Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit să mănânce pâine cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
13 Şi a fost aşa: a doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul stătea înaintea lui Moise de dimineaţa până seara. 14 Şi socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el cu poporul şi a zis: „Ce este lucrul acesta pe care-l faci cu poporul? Pentru ce stai singur, şi tot poporul stă lângă tine de dimineaţa până seara?“ 15 Şi Moise i-a zis socrului său: „Pentru că poporul vine la mine ca să-L întrebe pe Dumnezeu. 16 Când au o neînţelegere, ei vin la mine, şi eu judec între unul şi altul şi le fac cunoscut rânduielile lui Dumnezeu şi legile Sale“. 17 Şi socrul lui Moise i-a zis: „Nu este bine lucrul pe care-l faci. 18 Vei fi epuizat de tot, tu şi tot poporul care este cu tine, pentru că lucrul este prea greu pentru tine: nu-l poţi face singur. 19 Ascultă acum glasul meu; te voi sfătui, şi Dumnezeu va fi cu tine. Fii pentru popor înaintea lui Dumnezeu şi adu neînţelegerile la Dumnezeu. 20 Şi învaţă-i rânduielile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să umble şi lucrarea pe care trebuie să o facă. 21 Şi alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni ai adevărului, care să urască un câştig necinstit, şi pune-i peste ei, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. 22 Şi ei să judece poporul în tot timpul. Şi va fi aşa: ei vor aduce la tine orice neînţelegere mare şi ei vor judeca orice neînţelegere mică; şi vor uşura ce este asupra ta şi vor purta povara împreună cu tine. 23 Dacă vei face lucrul acesta, şi Dumnezeu îţi va porunci, vei putea face faţă, şi tot poporul acesta va ajunge şi el la locul său în pace“. 24 Şi Moise a ascultat de glasul socrului său şi a făcut tot ce zisese el. 25 Şi Moise a ales din tot Israelul oameni destoinici şi i-a pus căpetenii peste popor, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. 26 Şi ei judecau poporul în tot timpul: neînţelegerile grele le aduceau lui Moise, iar orice neînţelegere mică o judecau ei. 27 Şi Moise a lăsat pe socrul său să plece, şi el s-a dus în ţara sa.