1 Spun dar: cât timp moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate; 2 ci este sub păzitori şi administratori, până la timpul rânduit de tatăl. 3 Aşa şi noi, când eram copii, eram înrobiţi sub cunoştinţele elementare ale lumii; 4 dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, 5 ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea. 6 Dar, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis de la Sine în inimile noastre pe Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava, Tată!“. 7 Astfel, nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.
8 Atunci însă, în adevăr, necunoscându-L pe Dumnezeu, eraţi robi acelora care, din fire, nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai degrabă, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi din nou la cunoştinţele elementare slabe şi sărace, cărora încă doriţi să le fiţi robi din nou? 10 Voi respectaţi zile şi luni şi timpuri şi ani! 11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit în zadar pentru voi.
12 Vă rog, fraţilor, fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi: nu m-aţi nedreptăţit cu nimic. 13 Dar ştiţi că în slăbiciunea cărnii v-am vestit Evanghelia la început; 14 şi n-aţi dispreţuit, nici n-aţi respins cu dezgust ispita mea, care era în carnea mea, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus. 15 Care era deci fericirea voastră? Pentru că vă mărturisesc că, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat. 16 Am devenit deci vrăjmaşul vostru, vorbindu-vă adevărul? 17 Nu în mod drept sunt ei zeloşi pentru voi, ci doresc să vă despartă de mine, ca să fiţi zeloşi pentru ei. 18 Dar este bine să fiţi zeloşi întotdeauna în ceea ce este bine, şi nu numai când sunt eu prezent la voi. 19 Copilaşii mei, pentru care din nou simt durerile naşterii, până când Hristos va lua chip în voi: 20 şi aş dori să fiu prezent la voi acum şi să-mi schimb glasul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi.
21 Spuneţi-mi, voi, care doriţi să fiţi sub lege, nu ascultaţi de lege? 22 Pentru că este scris că Avraam a avut doi fii: unul din cea roabă şi unul din cea liberă. 23 Dar cel din femeia roabă a fost născut după carne, iar cel din femeia liberă, prin promisiune; 24 lucrurile acestea sunt spuse în pilde, pentru că acestea sunt două legăminte: unul de la Muntele Sinai, născând pentru robie, care este Agar. 25 Pentru că Agar este Muntele Sinai, în Arabia, şi corespunde Ierusalimului de acum, şi ea este în robie cu copiii ei; 26 dar Ierusalimul de sus este cea liberă, care este mama noastră.
27 Pentru că este scris: „Bucură-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu ai durerile naşterii! Pentru că mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are soţ“.
28 Iar voi, fraţilor, sunteţi copii ai promisiunii, ca Isaac. 29 Dar, după cum atunci cel care a fost născut după carne îl persecuta pe cel care era născut după Duh, aşa şi acum. 30 Dar ce spune Scriptura? „Izgoneşte pe femeia roabă şi pe fiul ei, pentru că fiul celei roabe nu va moşteni nicidecum cu fiul celei libere“. 31 Astfel deci, fraţilor, noi nu suntem copii ai celei roabe, ci ai celei libere.