1 Şi Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi a plâns peste el şi l-a sărutat. 2 Şi Iosif a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Şi doctorii l-au îmbălsămat pe Israel. 3 Şi patruzeci de zile au fost împlinite pentru el, pentru că aşa sunt împlinite zilele celor care sunt îmbălsămaţi. Şi egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile. 4 Şi, când au trecut zilele jelirii lui, Iosif a vorbit casei lui Faraon, zicând: „Vă rog, dacă am căpătat favoare în ochii voştri, vorbiţi în auzul lui Faraon, zicând: 5 Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: «Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat eu însumi în ţara Canaanului, acolo să mă înmormântezi». Şi acum, lasă-mă, te rog, să mă sui să-l înmormântez pe tatăl meu; şi mă voi întoarce“. 6 Şi Faraon a zis: „Suie-te şi înmormântează-l pe tatăl tău, cum te-a pus să juri“. 7 Şi Iosif s-a suit să-l înmormânteze pe tatăl său; şi cu el s-au suit toţi robii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului 8 şi toată casa lui Iosif şi fraţii săi şi casa tatălui său; numai copiii lor şi turmele lor şi cirezile lor le-au lăsat în ţinutul Gosen. 9 Şi cu el s-au suit şi care şi călăreţi; şi a fost o tabără foarte mare. 10 Şi au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, şi acolo l-au plâns cu plângere mare şi jale adâncă; şi Iosif a făcut tatălui său un bocet de şapte zile. 11 Şi locuitorii ţării, canaaniţii, au văzut bocetul de la aria lui Atad şi au zis: „Acesta este un bocet mare pentru egipteni“. De aceea locului aceluia i s-a pus numele Abel-Miţraim, care este dincolo de Iordan. 12 Şi fiii săi au făcut cu el cum le poruncise. 13 Şi fiii săi l-au dus în ţara Canaan şi l-au înmormântat în peştera din ogorul Macpela, pe care Avraam o cumpărase împreună cu ogorul, ca stăpânire a unui loc de înmormântare, de la Efron hetitul, în faţa lui Mamre.
14 Şi după ce au înmormântat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, el şi fraţii săi şi toţi cei care se suiseră cu el ca să-l înmormânteze pe tatăl său.
15 Şi fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit şi au zis: „Poate că Iosif ne va urî şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut“. 16 Şi au trimis la Iosif, zicând: „Înainte de a muri, tatăl tău a poruncit, zicând: 17 Aşa să-i spuneţi lui Iosif: «Te rog, iartă acum vina fraţilor tăi şi păcatul lor, pentru că ţi-au făcut rău». Şi acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău“. Şi Iosif a plâns când i-au vorbit ei. 18 Şi fraţii lui s-au dus şi ei şi s-au aruncat înaintea feţei lui şi au zis: „Iată, suntem robii tăi“. 19 Şi Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi; sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Voi, în adevăr, aţi gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine, ca să facă aşa cum este astăzi, să păstreze viaţa unui mare popor. 21 Şi acum, nu vă temeţi: vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri“. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit inimii.
22 Şi Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi Iosif a trăit o sută zece ani. 23 Şi Iosif a văzut pe copiii lui Efraim din a treia generaţie; de asemenea şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii lui Iosif. 24 Şi Iosif a zis fraţilor săi: „Eu mor; şi Dumnezeu vă va cerceta negreşit şi vă va sui din ţara aceasta în ţara pe care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov“. 25 Şi Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreşit; şi să ridicaţi oasele mele de aici“. 26 Şi Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Şi l-au îmbălsămat; şi a fost pus într-un sicriu în Egipt.