1 Iar punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un astfel de mare preot care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri; 2 slujitor al locurilor sfinte şi al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, şi nu omul.
3 Pentru că orice mare preot este pus să ofere daruri şi jertfe; de aceea era necesar să aibă şi Acesta ce să ofere. 4 Deci, dacă ar fi pe pământ, nici n-ar fi preot, fiind aceia care oferă darurile după lege 5 (care slujesc imaginii şi umbrei celor cereşti, după cum i s-a poruncit lui Moise, când urma să ridice cortul; pentru că: „Vezi“, zice, „să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte“), 6 dar acum a obţinut o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât este şi mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune. 7 Pentru că, dacă cel dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea. 8 Pentru că, mustrându-i, spune: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ; 9 nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua în care i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n-au stăruit în legământul Meu, nici Eu nu M-am uitat la ei, zice Domnul. 10 Pentru că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: dând legile Mele în mintea lor, le voi înscrie şi pe inimile lor; şi le voi fi Dumnezeu şi ei Îmi vor fi popor. 11 Şi nu vor mai învăţa fiecare pe aproapele său şi fiecare pe fratele său, spunând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»; pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mic până la cel mare dintre ei. 12 Pentru că voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“. 13 Prin aceea că zice „nou“, a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie.