1 ✸ Profeţia despre Moab.
Pentru că în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este distrus; pentru că în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este distrus!
2 S-a suit la Bait şi la Dibon, la înălţimi, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo şi pentru Medeba; toate capetele lor sunt chele, orice barbă este tăiată.
3 Pe străzile lor, toţi sunt încinşi cu sac, toţi urlă pe acoperişurile lor şi în pieţele lor, topindu-se de plâns.
4 Şi Hesbonul se vaită, şi Elealeul: glasul lor se aude până la Iahaţ. De aceea, cei înarmaţi ai Moabului bocesc; le tremură sufletul în ei.
5 Inima mea scoate strigăte pentru Moab; fugarii lui aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; pentru că suie plângând coasta Luhitului; pentru că pe calea Horonaimului înalţă strigăt de nimicire.
6 Pentru că apele Nimrimului vor fi pustii, pentru că iarba s-a veştejit, verdeaţa s-a dus, nu mai este nimic verde.
7 De aceea belşugul pe care l-au câştigat şi ceea ce au păstrat, ei le duc la pârâul sălciilor.
8 Pentru că strigătul înconjoară hotarele Moabului; urletul său se aude până la Eglaim, şi vaietul lui, până la Beer-Elim.
9 Pentru că apele Dimonului sunt pline de sânge; pentru că voi pune şi mai mult necaz asupra Dimonului: un leu asupra celor scăpaţi din Moab şi asupra rămăşiţei ţării.