1 Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; Te voi înălţa, voi lăuda Numele Tău, pentru că ai făcut lucruri minunate, planuri de demult, care sunt credincioşie şi adevăr.
2 Pentru că ai făcut din cetate o movilă, din cetatea întărită o dărâmătură, ca palatul străinilor să nu mai fie o cetate; niciodată nu va mai fi reconstruit.
3 De aceea, poporul cel puternic Te va glorifica, cetatea naţiunilor care înspăimântă se va teme de Tine.
4 Pentru că Tu ai fost o întăritură pentru cel sărac, o întăritură pentru cel nevoiaş în strâmtorarea lui, un adăpost împotriva furtunii, o umbră împotriva arşiţei, pentru că suflarea celor asupritori a fost ca furtuna care se izbeşte de un zid.
5 Tu ai potolit zarva străinilor ca pe arşiţa unui loc uscat; ca arşiţa la umbra unui nor, aşa va fi smerită cântarea celor asupritori.
6 ✡ Şi Domnul oştirilor va face pe muntele acesta tuturor popoarelor un ospăţ cu mâncăruri grase, un ospăţ cu vinuri vechi, cu mâncăruri grase, pline de măduvă, cu vinuri vechi, bine limpezite.
7 Şi va înghiţi în muntele acesta faţa vălului care înfăşoară toate popoarele şi învelitoarea care acoperă toate naţiunile.
8 El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta dispreţul poporului Său de pe tot pământul, pentru că Domnul a vorbit.
9 ✡ Şi, în ziua aceea, se va zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; pe El L-am aşteptat şi El ne va mântui. Acesta este Domnul: L-am aşteptat, ne vom bucura şi ne vom desfăta în mântuirea Lui“.
10 Pentru că mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta; şi Moabul va fi călcat în picioare sub el, cum se calcă paiele în bălegar,
11 şi îşi va întinde mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate; şi El le va doborî mândria odată cu uneltirile mâinilor lor.
12 Şi cetăţuia întăriturilor zidurilor tale, El o va doborî, o va da jos, o va arunca la pământ, în ţărână.