1 Vedeţi ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu; şi suntem. De aceea nu ne cunoaşte lumea, pentru că nu L-a cunoscut pe El. 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat încă; ştim că, dacă Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea cum este. 3 Şi oricine are speranţa aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat.
4 Oricine practică păcatul practică şi nelegiuirea; şi păcatul este nelegiuire. 5 Şi ştiţi că El S-a arătat ca să înlăture păcatele noastre; şi în El nu este păcat. 6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă amăgească! Cine practică dreptatea este drept, după cum El Însuşi este drept. 8 Cine practică păcatul este de la diavolul; pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu nu practică păcatul, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, pentru că este născut din Dumnezeu. 10 În aceasta sunt arătaţi copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu practică dreptatea nu este din Dumnezeu, nici cine nu-l iubeşte pe fratele său. 11 Pentru că acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început, să ne iubim unii pe alţii: 12 nu după cum era Cain, de la cel rău, şi l-a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că lucrările lui erau rele, iar ale fratelui său, drepte.
13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea. 14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţi. Cine nu îl iubeşte pe fratele rămâne în moarte. 15 Oricine îl urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţă eternă rămânând în el.
16 Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. 17 Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său având nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?
18 Copilaşilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr. 19 Şi prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom asigura inimile înaintea Lui 20 că, dacă ne condamnă inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate. 21 Preaiubiţilor, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem îndrăzneală la Dumnezeu; 22 şi orice cerem primim de la El, pentru că ţinem poruncile Lui şi practicăm cele plăcute înaintea Lui. 23 Şi aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă. 24 Şi cine ţine poruncile Lui rămâne în El, şi El în el. Şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, prin Duhul pe care ni L-a dat.