1 Şi Iov şi-a continuat cuvântarea şi a zis:
2 „Viu este Dumnezeu care mi-a înlăturat dreptul şi Cel Atotputernic care mi-a amărât sufletul:
3 atât timp cât este suflarea mea în mine şi duhul lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor vorbi nedreptate, nici limba mea nu va rosti înşelăciune.
5 Departe de mine să vă îndreptăţesc! Până voi muri nu voi îndepărta integritatea mea de la mine;
6 ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi renunţa la ea; inima mea nu-mi reproşează nici una din zilele mele.
7 ✡ Fie vrăjmaşul meu ca cel rău, şi cel care se ridică împotriva mea ca cel nedrept!
8 Pentru că ce este speranţa celui neevlavios când este tăiat, când îi ia Dumnezeu sufletul?
9 Va asculta Dumnezeu strigătul lui, când va veni strâmtorarea peste el?
10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în toate timpurile?
11 ✡ Vă voi învăţa cu privire la mâna lui Dumnezeu; nu voi ascunde ce este la Cel Atotputernic.
12 Iată, voi înşivă toţi aţi văzut; şi de ce sunteţi deci cu totul deşerţi?
13 Aceasta este partea omului rău, de la Dumnezeu, şi moştenirea celor violenţi, pe care o primesc de la Cel Atotputernic:
14 Dacă fiii lui se înmulţesc, este pentru sabie; şi odraslele lui nu se vor sătura cu pâine.
15 Rămăşiţa lui va fi înmormântată prin Moarte şi văduvele lui nu vor plânge.
16 Deşi îngrămădeşte argint ca ţărâna şi pregăteşte îmbrăcăminte ca lutul,
17 el le poate pregăti, dar cel drept le va îmbrăca şi cel nevinovat va împărţi argintul.
18 El îşi construieşte casa ca molia şi ca o colibă pe care o face paznicul.
19 Se culcă bogat, dar nu va mai face aşa; îşi deschide ochii şi el nu este.
20 Îl ajung spaimele ca apele. Un vârtej îl fură noaptea.
21 Îl ia vântul de răsărit şi se duce; şi ca furtuna îl smulge din locul său.
22 Şi El va arunca asupra lui şi nu-l va cruţa; ar fugi negreşit departe de mâna Lui.
23 Vor bate din palme la el şi îl vor alunga din locul său cu fluierături.