1 După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2 Şi este în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, având cinci pridvoare. 3 În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, paralizaţi, aşteptând mişcarea apei. 4 Pentru că un înger cobora câteodată în scăldătoare şi tulbura apa. Deci cine intra cel dintâi după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Dar era un om acolo, care era în suferinţă de treizeci şi opt de ani. 6 Isus, văzându-l zăcând şi ştiind că era deja de mult timp aşa, ·i-a spus: „Vrei să fii sănătos?“ 7 Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până când vin eu, coboară altul înaintea mea“. 8 Isus ·i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă“. 9 Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla. Şi ziua aceea era sabat. 10 Deci iudeii îi spuneau celui vindecat: „Este sabat, nu-ţi este permis să-ţi iei patul“. 11 El le-a răspuns: „Cel care m-a făcut sănătos, El mi-a spus: «Ia-ţi patul şi umbl㻓. 12 Ei l-au întrebat: „Cine este Omul care ţi-a spus: «Ia-ţi patul şi umblă»?“ 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Isus Se retrăsese, fiind mulţime în acel loc. 14 După acestea, Isus ·l-a găsit în templu şi i-a spus: „Iată, te-ai făcut sănătos; nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!“ 15 Omul a plecat şi le-a spus iudeilor că Isus este Cel care l-a făcut sănătos. 16 Şi, pentru aceasta, iudeii Îl persecutau pe Isus şi căutau să-L omoare, pentru că făcea acestea în sabat.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez“. 18 Pentru aceasta deci căutau iudeii şi mai mult să-L omoare, nu numai pentru că nu respecta sabatul, dar şi pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine Însuşi egal cu Dumnezeu. 19 Isus a răspuns deci şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuşi, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată toate câte face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. 21 Pentru că, după cum Tatăl înviază morţii şi dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22 Pentru că Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul, după cum Îl onorează pe Tatăl. Cine nu-L onorează pe Fiul, nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine un ceas şi acum este, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor auzi vor trăi. 26 Pentru că, după cum Tatăl are viaţă în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine. 27 Şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiu al Omului. 28 Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este Altul care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că este adevărată mărturia pe care o dă despre Mine. 33 Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit pentru adevăr. 34 Dar Eu nu de la om primesc mărturia, ci spun acestea ca voi să fiţi mântuiţi. 35 Acela era lumina care arde şi luminează, şi voi aţi dorit să vă veseliţi pentru un timp în lumina lui. 36 Dar Eu am mărturia care este mai mare decât a lui Ioan; pentru că lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le împlinesc, lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Şi Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi a mărturisit despre Mine. Voi nici nu I-aţi auzit vreodată glasul, nici nu I-aţi văzut înfăţişarea; 38 şi nu aveţi Cuvântul Său rămânând în voi, pentru că pe Acela pe care L-a trimis El, voi nu-L credeţi. 39 Voi cercetaţi Scripturile, pentru că gândiţi că în ele aveţi viaţă eternă, şi ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine; 40 şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă! 41 Eu nu primesc glorie de la oameni, 42 dar vă cunosc, că n-aveţi în voi înşivă dragostea lui Dumnezeu. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. 44 Cum puteţi crede voi, care primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi gloria care vine de la singurul Dumnezeu? 45 Să nu gândiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; este cine să vă învinuiască, Moise, în care voi aţi sperat. 46 Pentru că, dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar, dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?“