1 Dar Isus a mers la Muntele Măslinilor.
2 Şi dis-de-dimineaţă a venit din nou în templu şi tot poporul venea la El; şi El, stând jos, îi învăţa. 3 Şi cărturarii şi fariseii ·au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, 4 ·I-au spus: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului, săvârşind adulterul. 5 Iar Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea: Tu deci ce zici?“ 6 Şi spuneau aceasta ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L acuze. Dar Isus, plecându-Se, scria cu degetul pe pământ. 7 Şi, cum ei continuau să-L întrebe, S-a ridicat şi le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea“. 8 Şi, plecându-Se din nou, scria pe pământ. 9 Dar ei, după ce au auzit aceste cuvinte, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi a rămas Isus singur şi femeia stând în mijloc. 10 Şi Isus, ridicându-Se şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: „Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?“ 11 Şi ea a spus: „Nimeni, Doamne“. Şi Isus i-a spus: „Nici Eu nu te condamn. Mergi şi să nu mai păcătuieşti“.
12 Isus deci le-a vorbit din nou, spunând: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“. 13 Fariseii I-au spus deci: „Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată“. 14 Isus a răspuns şi le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin şi unde Mă duc. 15 Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. 16 Şi, dacă judec şi Eu, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis. 17 Şi este scris şi în legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată; 18 Eu sunt Cel care mărturisesc despre Mine Însumi; şi Tatăl, Cel care M-a trimis, de asemenea mărturiseşte despre Mine“. 19 Ei deci Îi spuneau: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu“. 20 Aceste cuvinte El le-a vorbit în vistierie, pe când îi învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, pentru că nu-I venise încă ceasul.
21 El deci le-a spus din nou: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. 22 Iudeii deci spuneau: „Oare Se va omorî El Însuşi, că spune: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni»?“ 23 Şi El le-a spus: „Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V-am spus deci că veţi muri în păcatele voastre; pentru că, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre“. 25 I-au spus deci: „Tu cine eşti?“ Isus le-a spus: „Întocmai ceea ce vă şi spun. 26 Am multe de spus şi de judecat despre voi; dar Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu, ce am auzit de la El, acestea le spun lumii“. 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus deci le-a spus: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, cum M-a învăţat Tatăl, aşa spun aceste lucruri. 29 Şi Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui“.
30 Pe când spunea acestea, mulţi au crezut în El. 31 Isus le spunea deci iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei; 32 şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera“. 33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost robi niciodată nimănui; cum spui Tu: «Veţi fi liberi»?“ 34 Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este rob al păcatului. 35 Şi robul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Deci, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu pătrunde în voi. 38 Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, şi voi deci faceţi ceea ce aţi văzut la tatăl vostru“. 39 Ei au răspuns şi I-au zis: „Tatăl nostru este Avraam“. Isus ·le-a spus: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am vorbit adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aceasta Avraam n-a făcut. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Ei I-au spus deci: „Noi nu suntem născuţi din curvie; avem un singur Tată, pe Dumnezeu“. 42 Isus le-a spus: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit; pentru că n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi auzi Cuvântul Meu. 44 Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost ucigaş de la început şi n-a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte minciuna, vorbeşte din ale sale, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii: 45 şi, pentru că Eu spun adevărul, nu Mă credeţi. 46 Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? 47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu“.
48 Iudeii au răspuns şi I-au zis: „Nu spunem noi bine că Tu eşti samaritean şi că ai demon?“ 49 Isus a răspuns: „Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, şi voi Mă dezonoraţi pe Mine. 50 Dar Eu nu caut gloria Mea: este Unul care o caută şi judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va vedea moartea, niciodată“. 52 Iudeii deci I-au spus: „Acum cunoaştem că ai demon: Avraam a murit, la fel şi profeţii, şi Tu spui: «Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va gusta moartea, niciodată». 53 Eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit; cine Te faci Tu pe Tine Însuţi?“ 54 Isus a răspuns: „Dacă Eu Mă glorific pe Mine Însumi, gloria Mea nu este nimic: Este Tatăl Meu care Mă glorifică, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru»; 55 şi nu L-aţi cunoscut; dar Eu Îl cunosc; şi, dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi ca voi, mincinos. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat“. 57 Iudeii deci I-au zis: „Nu ai încă cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?“ 58 Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“. 59 Deci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din templu, trecând prin mijlocul lor; şi astfel a plecat.