1 ✸ Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, 2 zicând: „Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi vorbiţi bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului. 3 Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care nu ascultă de cuvintele legământului acestuia, 4 pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: «Ascultaţi de glasul Meu şi faceţi după toate cele ce vă poruncesc. Aşa Îmi veţi fi popor şi Eu vă voi fi Dumnezeu», 5 ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat părinţilor voştri, să le dau o ţară în care curge lapte şi miere, ca în ziua aceasta». Şi eu am răspuns şi am zis: „Amin, Doamne!“
6 Şi Domnul mi-a zis: „Să faci cunoscut toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, zicând: «Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi faceţi-le». 7 Pentru că mereu i-am înştiinţat pe părinţii voştri, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, sculându-Mă de dimineaţă şi înştiinţându-i, zicând: «Ascultaţi de glasul Meu!» 8 Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci fiecare a umblat după încăpăţânarea inimii lui rele; de aceea am adus asupra lor toate cuvintele legământului acestuia, pe care le-am poruncit să le facă şi pe care ei nu le-au făcut“.
9 Şi Domnul mi-a zis: „Printre bărbaţii lui Iuda şi printre locuitorii Ierusalimului s-a găsit o uneltire. 10 S-au întors la nelegiuirile strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele şi au umblat după alţi dumnezei, ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt legământul Meu pe care l-am făcut cu părinţii lor“. 11 De aceea, aşa zice Domnul: „Iată, voi aduce asupra lor o nenorocire de care nu vor putea scăpa; şi vor striga către Mine, dar nu-i voi asculta. 12 Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor merge şi vor striga către dumnezeii cărora le-au ars tămâie, dar ei nu vor putea să-i salveze în timpul nenorocirii lor. 13 Căci dumnezeii tăi, Iuda, sunt cât numărul cetăţilor tale! Şi cât numărul străzilor Ierusalimului aţi ridicat altare Ruşinii, altare de ars tămâie lui Baal!
14 Şi tu, nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru ei nici strigăt, nici rugăciune, pentru că nu-i voi asculta atunci când vor striga către Mine pentru nenorocirea lor.
15 Ce are de făcut preaiubitul Meu în casa Mea, când cei mai mulţi îşi împlinesc planurile rele, iar carnea cea sfântă este luată de la tine? Când faci răul, atunci te bucuri!“
16 Domnul ţi-a pus numele: „Măslin verde, frumos, cu rod plăcut“; cu zgomot de mare vuiet a aprins focul peste el şi ramurile lui s-au rupt,
17 pentru că Domnul oştirilor, care te-a plantat, a rostit răul împotriva ta, „pentru răul casei lui Israel şi al casei lui Iuda, pe care şi l-au făcut, întărâtându-Mă la mânie, arzând tămâie lui Baal“.
18 Şi Domnul mi-a descoperit şi cunosc; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, dus la înjunghiere. Şi n-am ştiut că ei plănuiau uneltiri împotriva mea, zicând:
„Să nimicim pomul cu rodul lui şi să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai amintească numele“.
20 „Dar Tu, Doamne al oştirilor, care judeci drept, care cercetezi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că Ţie Ţi-am încredinţat cauza mea“.
21 „De aceea, aşa zice Domnul despre bărbaţii din Anatot, care caută viaţa ta, zicând: «Să nu profeţeşti în Numele Domnului, ca să nu mori de mâna noastră!» 22 De aceea, aşa zice Domnul oştirilor: «Iată, îi voi pedepsi. Tinerii vor muri de sabie, fiii lor şi fiicele lor vor muri de foamete; 23 şi nu va fi nici o rămăşiţă din ei, pentru că voi aduce nenorocirea peste bărbaţii din Anatot, în anul pedepsei lor»“.