1 ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 2 zicând: „Să nu-ţi iei soţie şi să n-ai fii, nici fiice în locul acesta“. 3 Pentru că aşa zice Domnul despre fiii şi despre fiicele care se nasc în locul acesta şi despre mamele lor care i-au născut şi despre taţii lor care i-au născut în ţara aceasta: 4 „Vor muri de boli chinuitoare; nu vor fi plânşi, nici nu vor fi înmormântaţi; vor fi ca gunoiul pe suprafaţa pământului şi vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete, iar trupurile lor moarte vor fi hrană pentru păsările cerurilor şi pentru fiarele pământului“.
5 Pentru că aşa zice Domnul: „Nu intra într-o casă de jale, nici nu te duce să-i plângi sau să-i jeleşti, pentru că Mi-am tras pacea de la poporul acesta, bunătatea şi îndurările“, zice Domnul. 6 Şi cei mari şi cei mici vor muri în ţara aceasta; nu vor fi înmormântaţi şi nu-i vor plânge şi nu-şi vor face tăieturi, nici nu se vor rade pentru ei, 7 nici nu vor frânge pâine pentru ei în jale, ca să-i mângâie pentru cel mort; nici nu-i vor adăpa cu paharul mângâierilor pentru tatăl lor sau pentru mama lor.
8 Şi să nu intri într-o casă de ospăţ, ca să stai cu ei, să mănânci şi să bei“. 9 Pentru că aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi face să înceteze din locul acesta, înaintea ochilor voştri şi în zilele voastre, glasul veseliei şi glasul bucuriei, glasul mirelui şi glasul miresei.
10 Şi va fi aşa: când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea şi-ţi vor zice: «Pentru ce a rostit Domnul tot răul acesta mare împotriva noastră şi care este nelegiuirea noastră şi care este păcatul nostru cu care am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru?», 11 atunci să le zici: «Pentru că părinţii voştri M-au părăsit», zice Domnul, «şi au umblat după alţi dumnezei şi le-au slujit şi li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit şi n-au păzit legea Mea. 12 Şi voi, voi aţi făcut mai rău decât părinţii voştri; şi, iată-vă, fiecare umblă după încăpăţânarea inimii lui rele, ca să nu asculte de Mine; 13 de aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri. Şi acolo veţi sluji altor dumnezei zi şi noapte, pentru că nu vă voi arăta nici o favoare».
14 De aceea, iată, vin zile“, zice Domnul, „când nu se va mai zice: «Viu este Domnul care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului!», 15 ci: «Viu este Domnul care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările unde i-a alungat». Pentru că îi voi aduce din nou în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor. 16 Iată, voi trimite mulţi pescari“, zice Domnul, „şi îi vor pescui; şi, după aceea, voi trimite mulţi vânători şi ei îi vor vâna de pe orice munte şi de pe orice deal şi din crăpăturile stâncilor. 17 Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feţei Mele, nici nelegiuirea lor nu este ascunsă dinaintea ochilor Mei. 18 Dar mai întâi le voi răsplăti dublu nelegiuirea lor şi păcatul lor, pentru că Mi-au profanat ţara cu trupurile moarte ale lucrurilor lor întinate şi Mi-au umplut moştenirea cu urâciunile lor“.
19 Doamne, puterea mea şi cetăţuia mea şi adăpostul meu în zi de strâmtorare! La Tine vor veni naţiunile de la marginile pământului şi vor zice: „Cu adevărat, părinţii noştri au moştenit minciună şi deşertăciune şi în aceste lucruri nu este nici un folos.
20 Îşi va face omul dumnezei care nu sunt dumnezei?“
21 „De aceea, iată, de data aceasta îi voi face să cunoască, îi voi face să cunoască mâna Mea şi puterea Mea; şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul“.