1 ✸ Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, 2 zicând: „Ridică-te şi coboară la casa olarului şi acolo te voi face să auzi cuvintele Mele“. 3 Atunci am coborât la casa olarului şi, iată, el lucra ceva pe roţi. 4 Şi vasul pe care-l făcea din lut s-a stricat în mâna olarului; şi el l-a făcut din nou, alt vas, aşa cum s-a părut bine în ochii olarului să facă.
5 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 6 zicând: „Casă a lui Israel, nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta?“ zice Domnul. „Iată, ca lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel. 7 În clipa când vorbesc despre o naţiune sau despre o împărăţie că o voi smulge şi că o voi surpa şi că o voi distruge, 8 iar naţiunea aceea, despre care am vorbit, se va întoarce de la răutatea ei, Mă voi întoarce de la răul pe care M-am gândit să i-l fac. 9 Şi, în clipa când vorbesc despre o naţiune sau despre o împărăţie că o voi zidi şi o voi sădi, iar ea va face rău în ochii Mei, 10 ca să nu asculte de glasul Meu, atunci Mă voi întoarce de la binele pe care am zis că i-l voi face“.
11 „Şi acum, vorbeşte bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, zicând: Aşa zice Domnul: «Iată, Eu pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. Întoarceţi-vă deci fiecare de la calea lui cea rea şi îndreptaţi-vă căile şi faptele»“. 12 Dar ei zic: „În zadar; pentru că noi vom umbla după planurile noastre şi fiecare va face după încăpăţânarea inimii lui rele“.
13 De aceea, aşa zice Domnul:
„Întrebaţi acum printre naţiuni: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru foarte urâcios!
14 Va părăsi zăpada Libanului stânca de pe câmp? Sau vor seca apele reci care curg de departe?
15 Pentru că poporul Meu M-a uitat; au ars tămâie deşertăciunii; şi au fost făcuţi să se poticnească pe căile lor, pe cărările cele vechi, ca să umble pe cărările abătute ale unui drum neumblat,
16 ca să facă ţara lor o pustietate, o pricină de fluierare pentru totdeauna; oricine va trece prin ea va fi uimit şi va clătina din cap.
17 Ca vântul de răsărit îi voi împrăştia dinaintea vrăjmaşului; le voi întoarce spatele, şi nu faţa, în ziua nenorocirii lor“.
18 Şi ei au zis: „Veniţi să complotăm împotriva lui Ieremia! Pentru că legea nu va pieri fără preot, nici sfatul fără înţelept, nici cuvântul fără profet. Veniţi să-l lovim cu vorba şi să nu luăm seama la nici unul din cuvintele lui!“
19 Ia seama la mine, Doamne, şi auzi glasul celor care se ceartă cu mine!
20 Va fi răsplătit binele cu rău? Pentru că ei au săpat o groapă pentru sufletul meu. Adu-Ţi aminte cum am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei, ca să întorc mânia Ta de la ei.
21 De aceea, dă-i pe fiii lor foametei, iar pe ei dă-i puterii sabiei; şi soţiile lor să fie lipsite de copii şi văduve; şi bărbaţii lor să fie ucişi de moarte, tinerii lor să fie loviţi de sabie în luptă.
22 Să se audă un strigăt din casele lor, când Tu vei aduce deodată o oştire împotriva lor! Pentru că au săpat o groapă ca să mă prindă şi au ascuns curse pentru picioarele mele.
23 Şi Tu, Doamne, cunoşti tot planul lor de moarte împotriva mea. Nu le ierta nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta; ci să fie făcuţi să cadă înaintea Ta. Lucrează împotriva lor în timpul mâniei Tale!