1 ✸ Cuvântul Domnului care a fost către profetul Ieremia cu privire la naţiuni.
2 Despre Egipt, cu privire la oştirea lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufrat, la Carchemiş, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a bătut-o în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda:
3 „Pregătiţi scutul mic şi scutul mare şi porniţi la luptă!
4 Înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţilor, şi înşiraţi-vă cu coifuri! Ascuţiţi suliţele, îmbrăcaţi cămăşile de zale!…
5 De ce îi văd înspăimântaţi, dând înapoi? Şi vitejii lor sunt doborâţi şi fug şi nu se uită înapoi. Groaza este din toate părţile“, zice Domnul.
6 „Cel iute să nu fugă şi cel viteaz să nu scape! Spre nord, lângă râul Eufrat, s-au poticnit şi au căzut.
7 ✡ Cine este acesta care se suie ca Nilul, ale cărui ape se rostogolesc ca râurile?
8 Egiptul se suie ca Nilul şi apele lui se rostogolesc ca râurile. Şi zice: «Mă voi sui, voi acoperi pământul, voi nimici cetatea şi pe locuitorii ei!»
9 Suiţi-vă, cailor, şi aruncaţi-vă cu furie, carelor! Şi să iasă vitejii: Cuş şi Put, care mânuiesc scutul, şi ludimii, care mânuiesc şi întind arcul!
10 Pentru că ziua aceasta este a Domnului Dumnezeului oştirilor, o zi de răzbunare, ca să Se răzbune pe potrivnicii Săi; şi sabia va mânca şi se va sătura şi se va îmbăta de sângele lor. Pentru că Domnul Dumnezeul oştirilor are o jertfă în ţara dinspre nord, lângă râul Eufrat.
11 Suie-te în Galaad şi ia balsam, fecioară, fiică a Egiptului! În zadar îţi înmulţeşti doctoriile; nu este vindecare pentru tine.
12 Naţiunile au auzit de ruşinea ta şi strigătul tău a umplut pământul. Pentru că cel viteaz s-a poticnit de cel viteaz, amândoi au căzut împreună“.
13 Cuvântul pe care l-a spus Domnul profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului.
14 Spuneţi în Egipt şi daţi de ştire în Migdol şi daţi de ştire în Nof şi în Tahpanes! Ziceţi: „Înşiră-te şi pregăteşte-te, pentru că sabia a mâncat împrejurul tău“.
15 De ce sunt măturaţi cei puternici ai tăi? N-au putut sta în picioare, pentru că Domnul i-a răsturnat.
16 El i-a făcut pe mulţi să se poticnească, da, au căzut unul peste altul; şi au zis: „Ridicaţi-vă şi să ne întoarcem la poporul nostru şi în ţara noastră de naştere, dinaintea sabiei asupritoare!“
17 Ei au strigat acolo: „Faraon, împăratul Egiptului, este doar un vuiet; el a lăsat să treacă timpul hotărât“.
18 „Viu sunt Eu“, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor, „sigur, cum este Taborul între munţi şi cum este Carmelul lângă mare, aşa va veni el.
19 Locuitoare, fiică a Egiptului, pregăteşte-ţi bagajele pentru captivitate, pentru că Noful va fi un pustiu şi va fi ars, fără locuitori.
20 ✡ Egiptul este o juncă foarte frumoasă! Dar vine tăunul, vine de la nord!
21 Şi oamenii lui plătiţi, în mijlocul lui, sunt ca viţeii îngrăşaţi. Pentru că şi ei s-au întors înapoi, au fugit împreună, n-au rămas în picioare. Pentru că a venit peste ei ziua nenorocirii lor, timpul cercetării lor.
22 Glasul ei va fi ca al unui şarpe; pentru că ei vor merge cu o oştire şi vor veni cu securi împotriva lui, ca tăietorii de lemne.
23 Îi vor tăia pădurea“, zice Domnul, „deşi este de nepătruns, pentru că sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu se pot număra.
24 Fiica Egiptului este dată de ruşine, este dată în mâna poporului de la nord“.
25 Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi pedepsi pe Amon din No şi pe Faraon şi Egiptul şi pe dumnezeii lui şi pe împăraţii lui; da, pe Faraon şi pe cei care se încred în el; 26 şi-i voi da în mâna celor care le caută viaţa şi în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâna slujitorilor lui; şi după aceea va fi locuit ca în zilele de demult“, zice Domnul.
27 „Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, nici nu te înspăimânta, Israele! Pentru că, iată, te voi salva dintr-o ţară îndepărtată şi voi întoarce sămânţa ta din ţara captivităţii lor. Şi Iacov se va întoarce şi va avea odihnă şi linişte şi nimeni nu-l va înspăimânta“.
28 „Nu te teme, robul Meu Iacov“, zice Domnul, „pentru că Eu sunt cu tine; pentru că voi nimici cu desăvârşire toate naţiunile unde te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată şi nu te voi socoti nicidecum nevinovat“.