1 Atunci Iosua a chemat pe rubeniţi şi pe gadiţi şi jumătatea seminţiei lui Manase 2 şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. 3 N-aţi părăsit pe fraţii voştri, în aceste multe zile, până în ziua aceasta şi aţi păzit ce era de păzit din porunca Domnului Dumnezeului vostru. 4 Şi acum Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraţilor voştri, după cum le-a spus. Şi acum întoarceţi-vă şi mergeţi la corturile voastre, în ţara pe care o aveţi în stăpânire, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5 Numai luaţi aminte foarte mult să împliniţi porunca şi legea pe care v-a poruncit-o Moise, robul Domnului, ca să iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru şi să umblaţi în toate căile Lui şi să păziţi poruncile Lui şi să vă alipiţi de El şi să-I slujiţi cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru“. 6 Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat la corturile lor.
7 Şi jumătăţii din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenire în Basan; şi celeilalte jumătăţi, Iosua îi dăduse moştenire între fraţii lor, dincoace de Iordan, spre apus. 8 Şi Iosua, când le-a dat drumul la corturile lor, i-a şi binecuvântat şi le-a vorbit, zicând: „Vă întoarceţi la corturile voastre cu multe avuţii şi cu turme foarte multe şi cu argint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi cu haine foarte multe; împărţiţi cu fraţii voştri prada vrăjmaşilor voştri“. 9 Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase s-au întors şi au plecat de la fiii lui Israel din Şilo, care este în ţara Canaanului, ca să meargă în ţara Galaadului, în ţara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit-o după cuvântul Domnului prin Moise.
10 Şi au venit în ţinuturile Iordanului, care sunt în ţara Canaanului; şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase au zidit acolo, lângă Iordan, un altar, un altar măreţ la înfăţişare. 11 Şi fiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, în ţinuturile Iordanului, separat de fiii lui Israel“. 12 Şi, când au auzit fiii lui Israel, toată adunarea fiilor lui Israel s-a strâns la Şilo, ca să meargă împotriva lor la război.
13 Şi fiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la jumătatea seminţiei lui Manase în ţara Galaadului pe Fineas, fiul preotului Eleazar, 14 şi zece căpetenii împreună cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească, din toate seminţiile lui Israel; şi fiecare dintre ei era cap al unei case părinteşti, între miile lui Israel. 15 Şi au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în ţara Galaadului, şi le-au vorbit, zicând: 16 „Aşa zice toată adunarea Domnului: «Ce păcat aţi făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateţi astăzi de la a-L urma pe Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului? 17 Prea puţin este pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu suntem curăţiţi până în ziua aceasta, deşi a fost o plagă în adunarea Domnului? 18 Şi voi vă abateţi astăzi de la a-L urma pe Domnul. Şi va fi aşa: dacă vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia pe toată adunarea lui Israel. 19 Însă dacă ţara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceţi în ţara care este în stăpânirea Domnului, unde locuieşte cortul Domnului, şi luaţi-vă pământ în stăpânire între noi; dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă răzvrătiţi împotriva noastră, zidindu-vă un altar în afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru. 20 N-a păcătuit Acan, fiul lui Zerah, în lucrul dat nimicirii? Şi mânia a căzut peste toată adunarea lui Israel şi el n-a pierit singur în nelegiuirea lui“.
21 Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase au răspuns şi au zis capilor miilor lui Israel: 22 „Dumnezeul dumnezeilor, Domnul Dumnezeul dumnezeilor, Domnul ştie şi Israel însuşi să ştie; dacă din răzvrătire sau din neascultare faţă de Domnul (nu ne salva în ziua aceasta!) 23 ne-am zidit un altar, ca să ne abatem de la a-L urma pe Domnul şi să aducem pe el ardere-de-tot şi dar de mâncare sau ca să aducem pe el jertfe de pace (Însuşi Domnul să ne ceară socoteală) 24 şi dacă n-am făcut-o de teama acestui lucru, zicând: Mâine fiii voştri vor vorbi fiilor noştri, zicând: «Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi; voi, fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad, n-aveţi parte în Domnul!» Şi aşa fiii voştri vor face pe fiii noştri să înceteze să se teamă de Domnul. 26 Şi noi am zis: «Să ne punem acum pe lucru, ca să zidim un altar, nu pentru ardere-de-tot, nici pentru jertfă, 27 ci ca mărturie între noi şi voi şi între generaţiile noastre după noi, ca să facem slujba Domnului înaintea Lui cu arderile-de-tot ale noastre şi cu jertfele noastre şi cu darurile noastre de pace, ca să nu spună fiii voştri mâine fiilor noştri: Voi n-aveţi parte în Domnul!» 28 Şi am zis: «Dacă va fi ca mâine ei să spună aşa către noi şi către generaţiile noastre, vom zice: Iată modelul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru ardere-de-tot, nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi şi voi! 29 Departe de noi să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la a-L urma pe Domnul prin zidirea unui altar pentru ardere-de-tot, pentru dar de mâncare şi pentru jertfă, în afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Său»“.
30 Şi preotul Fineas şi căpeteniile adunării şi capii miilor lui Israel, care erau cu el, când au auzit cuvintele pe care le-au spus fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi fiii lui Manase, a fost bine în ochii lor. 31 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben şi fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: „Astăzi cunoaştem că Domnul este în mijlocul nostru, pentru că n-aţi făcut păcatul acesta împotriva Domnului: aţi scăpat pe fiii lui Israel din mâna Domnului“.
32 Şi Fineas, fiul lui Eleazar, preotul, şi căpeteniile s-au întors de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad, din ţara Galaadului, în ţara Canaan, la fiii lui Israel şi le-au adus veste. 33 Şi lucrul a fost bun în ochii fiilor lui Israel şi fiii lui Israel au binecuvântat pe Dumnezeu şi nu mai ziceau să se suie la război împotriva lor, să distrugă ţara în care locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad. 34 Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul Ed, „pentru că el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu“.