1 Şi Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a adunat toată oştirea; şi cu el erau treizeci şi doi de împăraţi şi cai şi care. Şi s-a suit şi a asediat Samaria şi a luptat împotriva ei. 2 Şi a trimis soli în cetate la Ahab, împăratul lui Israel, şi i-a zis: „Aşa zice Ben-Hadad: 3 «Argintul tău şi aurul tău sunt ale mele; soţiile tale şi fiii tăi cei mai plăcuţi sunt ai mei»“. 4 Şi împăratul lui Israel a răspuns şi a zis: „După cuvântul tău, domnul meu, împărate, al tău sunt eu şi tot ce am“. 5 Şi solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad, zicând: «Am trimis la tine, în adevăr, zicând: «Să-mi dai argintul tău şi aurul tău, soţiile tale şi fiii tăi»; 6 deci mâine, la ceasul acesta, voi trimite pe slujitorii mei la tine şi vor cerceta casa ta şi casele slujitorilor tăi; şi va fi aşa: orice va fi plăcut în ochii tăi vor pune în mâinile lor şi vor lua»“.
7 Şi împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Înţelegeţi, vă rog, şi vedeţi cum caută acesta răul, pentru că a trimis la mine pentru soţiile mele şi pentru fiii mei şi pentru argintul meu şi pentru aurul meu, şi nu i-am oprit“. 8 Şi toţi bătrânii şi tot poporul i-au zis: „Să nu asculţi şi să nu te învoieşti“. 9 Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: «Pentru tot ce ai trimis la robul tău la început voi face, dar acest lucru nu pot să-l fac»“. Şi solii au mers şi i-au adus vorbă din nou. 10 Şi Ben-Hadad a trimis la el şi a zis: „Aşa să-mi facă dumnezeii şi încă mai mult, dacă va fi de ajuns ţărâna Samariei să umple mâna întregului popor care stă la picioarele mele!“ 11 Şi împăratul lui Israel a răspuns şi a zis: „Spuneţi-i: «Cel care se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel care se descinge»“. 12 Şi a fost aşa: când Ben-Hadad a auzit cuvântul acesta, se afla la băut, el şi împăraţii lui, în corturi; şi a zis slujitorilor săi: „Pregătiţi-vă!“ Şi s-au aşezat împotriva cetăţii.
13 Şi, iată, un profet s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, zicând: „Aşa zice Domnul: «Ai văzut toată această mare mulţime? Iată, astăzi o voi da în mâna ta şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul»“. 14 Şi Ahab a zis: „Prin cine?“ Şi el a zis: „Aşa zice Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor provinciilor»“. Şi el a zis: „Cine va începe lupta?“ Şi el a zis: „Tu“.
15 Şi a numărat pe slujitorii căpeteniilor provinciilor şi au fost două sute treizeci şi doi; şi, după ei, a numărat pe tot poporul, pe toţi fiii lui Israel, şapte mii. 16 Şi au ieşit la amiază. Şi Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturi, el şi împăraţii, cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau. 17 Şi slujitorii căpeteniilor provinciilor au ieşit cei dintâi; şi Ben-Hadad a trimis şi i-au spus, zicând: „Au ieşit nişte oameni din Samaria“. 18 Şi el a zis: „Dacă au ieşit pentru pace, prindeţi-i vii; şi dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i vii“.
19 Şi aceşti slujitori ai căpeteniilor provinciilor au ieşit din cetate, împreună cu oştirea care-i urma. 20 Şi au lovit fiecare pe omul dinaintea lui; şi sirienii au fugit şi Israel i-a urmărit; şi Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal cu călăreţii. 21 Şi împăratul lui Israel a ieşit şi a lovit caii şi carele şi a lovit pe sirieni cu mare măcel.
22 Şi profetul s-a apropiat de împăratul lui Israel şi i-a zis: „Du-te şi întăreşte-te şi cercetează şi vezi ce ai de făcut, pentru că, la întoarcerea anului, împăratul Siriei se va sui împotriva ta“. 23 Şi slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeii lor sunt dumnezei ai munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi, dar, cu adevărat, dacă ne vom lupta cu ei în podiş, negreşit vom fi noi mai tari decât ei. 24 Şi fă lucrul acesta: scoate pe împăraţi, pe fiecare din locul său, şi pune în locul lor guvernatori. 25 Şi numără-ţi o oştire ca oştirea pe care ai pierdut-o, cal pentru cal şi car pentru car; şi vom lupta împotriva lor în podiş: nu vom fi noi mai tari decât ei?“ Şi a ascultat de glasul lor şi a făcut aşa.
26 Şi a fost că, la întoarcerea anului, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a suit la Afec, să se lupte cu Israel. 27 Şi fiii lui Israel au fost număraţi şi aprovizionaţi şi au mers împotriva lor; şi fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre, iar sirienii umpleau ţara.
28 Şi omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a vorbit împăratului lui Israel şi a zis: „Aşa zice Domnul: Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un Dumnezeu al munţilor şi nu un Dumnezeu al văilor», voi da în mâna ta toată această mare mulţime şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul“.
29 Şi au stat în tabără unii în faţa altora şapte zile. Şi a fost aşa: în ziua a şaptea a început lupta şi fiii lui Israel au lovit dintre sirieni o sută de mii de pedeştri într-o singură zi. 30 Şi cei rămaşi au fugit la Afec în cetate şi a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi. Şi Ben-Hadad a fugit şi a intrat în cetate în camera dinăuntru.
31 Şi slujitorii săi i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt împăraţi miloşi; să ne punem, te rog, sac peste coapse şi funii pe capete şi să ieşim înaintea împăratului lui Israel; poate îţi va lăsa sufletul să trăiască“. 32 Şi s-au încins cu sac peste coapsele lor şi cu funii pe capetele lor şi au venit la împăratul lui Israel şi au zis: „Slujitorul tău, Ben-Hadad, zice: «Te rog, lasă-mi sufletul să trăiască!»“ Şi el a zis: „Mai trăieşte? Este fratele meu!“ 33 Şi oamenii au socotit-o semn bun şi s-au grăbit şi au luat-o pe cuvânt de la el şi au zis: „Fratele tău, Ben-Hadad!“ Şi Ahab a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!“ Şi Ben-Hadad a ieşit la el şi l-a suit în carul său. 34 Şi Ben-Hadad i-a zis: „Voi înapoia cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău şi-ţi vei face străzi în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria“. „Şi eu te voi lăsa să pleci cu acest legământ“. Şi Ahab a făcut legământ cu el şi l-a lăsat să plece.
35 Şi un om dintre fiii profeţilor a zis aproapelui său prin cuvântul Domnului: „Loveşte-mă, te rog!“ Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. 36 Atunci i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei ieşi de la mine, un leu te va lovi“. Şi a ieşit de la el şi l-a întâlnit un leu şi l-a lovit. 37 Şi a găsit pe alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă, te rog!“ Şi omul acela l-a lovit, l-a lovit şi l-a rănit. 38 Şi profetul a mers şi l-a aşteptat pe împărat pe drum şi s-a prefăcut că este altul, cu un văl pe ochii săi. 39 Şi, când trecea împăratul, a strigat către împărat şi a zis: „Slujitorul tău a ieşit în mijlocul luptei şi, iată, un om s-a abătut şi a adus la mine pe un om şi a zis: «Păzeşte pe omul acesta; dacă va lipsi cumva, atunci viaţa ta va fi pentru viaţa lui sau îmi vei cântări un talant de argint». 40 Şi, pe când slujitorul tău făcea ceva încoace şi încolo, omul a plecat“. Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este judecata; tu însuţi ai hotărât-o“.
41 Şi el s-a grăbit şi şi-a ridicat vălul de pe ochi şi împăratul lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi. 42 Şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: «Pentru că ai dat drumul din mână omului pe care-l hotărâsem pieirii, viaţa ta va fi pentru viaţa lui şi poporul tău pentru poporul lui»“. 43 Şi împăratul lui Israel a mers acasă trist şi necăjit şi a venit în Samaria.