1 Şi au fost trei ani fără război între Siria şi Israel. 2 Şi a fost aşa: în anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, a coborât la împăratul lui Israel. 3 Şi împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot-Galaadul este al nostru, iar noi tăcem şi nu-l luăm din mâna împăratului Siriei?“ 4 Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să mergi cu mine la luptă la Ramot-Galaad?“ Şi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca şi caii tăi“.
5 Şi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă, te rog, mai întâi cuvântul Domnului“. 6 Şi împăratul lui Israel a adunat pe profeţi, cam patru sute de oameni, şi le-a zis: „Să merg la luptă împotriva Ramot-Galaadului, sau să renunţ?“ Şi ei au zis: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâna împăratului!“ 7 Şi Iosafat a zis: „Nu mai este aici vreun profet al Domnului, ca să-L întrebăm?“ 8 Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Mai este un om prin care Îl putem întreba pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profeţeşte de bine despre mine, ci de rău: Mica, fiul lui Imla“. Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!“
9 Şi împăratul lui Israel a chemat un slujbaş şi a zis: „Adu repede pe Mica, fiul lui Imla“.
10 Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au aşezat fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi în hainele lor, în arie, la intrarea porţii Samariei, şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 11 Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier şi zicea: „Aşa zice Domnul: «Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici»“. 12 Şi toţi profeţii au profeţit aşa, zicând: „Suie-te la Ramot-Galaad şi învinge, pentru că Domnul îl va da în mâna împăratului!“
13 Şi solul care se dusese să-l cheme pe Mica i-a vorbit, zicând: „Iată cuvintele profeţilor: toţi cu o gură, vorbesc de bine pentru împărat; fie şi cuvântul tău, te rog, ca şi cuvântul unuia dintre ei şi vorbeşte de bine“. 14 Şi Mica a zis: „Viu este Domnul: ce-mi va zice Domnul, aceea voi vorbi“. 15 Şi a venit la împărat. Şi împăratul i-a zis: „Mica, să mergem la luptă împotriva Ramot-Galaadului, sau să renunţăm?“ Şi el i-a zis: „Suie-te şi învinge, pentru că Domnul îl va da în mâna împăratului!“ 16 Şi împăratul i-a zis: „De câte ori să te pun să juri, că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?“ 17 Şi el a zis: „Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oile care n-au păstor. Şi Domnul a zis: «Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare în pace acas㻓. 18 Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu că nu profeţeşte de bine despre mine, ci numai de rău?“
19 Şi Mica a zis: „Ascultă deci cuvântul Domnului. Am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor stând împrejurul Lui, la dreapta Lui şi la stânga Lui. 20 Şi Domnul a zis: «Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie şi să cadă în Ramot-Galaad?» Şi unul zicea într-un fel şi altul zicea în alt fel. 21 Şi a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». 22 Şi Domnul i-a zis: «Cum?» Şi el a zis: «Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui». Şi Domnul a zis: «Îl vei amăgi şi vei şi reuşi; ieşi şi fă aşa!» 23 Şi acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi şi Domnul a vorbit de rău despre tine“. 24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine, ca să-ţi vorbească ţie?“ 25 Şi Mica a zis: „Iată, vei vedea în ziua aceea, când vei intra din cameră în cameră, ca să te ascunzi“. 26 Şi împăratul lui Israel a zis: „Ia-l pe Mica şi du-l înapoi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului. 27 Şi să spui: «Aşa zice împăratul: «Puneţi pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace»“. 28 Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce cu adevărat în pace, Domnul n-a vorbit prin mine“. Şi el a mai zis: „Ascultaţi, voi, toate popoarele!“
29 Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot-Galaad. 30 Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Eu îmi voi schimba hainele şi voi intra în luptă, iar tu, îmbracă-te cu hainele tale“. 31 Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi a plecat la luptă. Iar împăratul Siriei poruncise celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel“. 32 Şi a fost aşa: cum l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel“. Şi s-au abătut, ca să lupte împotriva lui. Şi Iosafat a strigat. 33 Şi a fost aşa: când au văzut căpeteniile carelor că nu era împăratul lui Israel, s-au întors de la el.
34 Şi un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii. Şi Ahab a zis celui care conducea carul său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din tabără, pentru că sunt rănit“. 35 Şi lupta s-a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea şi împăratul a stat în car împotriva sirienilor şi a murit către seară; şi sângele curgea din rană pe fundul carului. 36 Şi, pe la apusul soarelui, s-a făcut o strigare în tabără, zicând: „Fiecare om la cetatea sa şi fiecare om la pământul său!“
37 Şi împăratul a murit şi a fost dus la Samaria; şi l-au înmormântat pe împărat în Samaria. 38 Şi au spălat carul în iazul Samariei. Şi câinii au lins sângele său unde se scăldau curvele, după cuvântul Domnului, pe care-l spusese.
39 Şi celelalte fapte ale lui Ahab şi tot ce a făcut, şi casa de fildeş pe care a construit-o, şi toate cetăţile pe care le-a construit, nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 40 Şi Ahab a adormit cu părinţii săi; şi Ahazia, fiul său, a împărăţit în locul său.
41 Şi Iosafat, fiul lui Asa, a început să împărăţească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era în vârstă de treizeci şi cinci de ani când a început să împărăţească şi a împărăţit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim; şi numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi. 43 Şi el a umblat în toată calea lui Asa, tatăl său, şi nu s-a îndepărtat de la ea, făcând ce era drept în ochii Domnului. Dar înălţimile n-au fost îndepărtate: poporul încă jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi. 44 Şi Iosafat a fost în pace cu împăratul lui Israel.
45 Şi celelalte fapte ale lui Iosafat şi puterea sa pe care a arătat-o şi cum s-a luptat, nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 46 Şi a nimicit din ţară rămăşiţa de homosexuali care fuseseră lăsaţi din zilele lui Asa, tatăl său. 47 Şi nu era împărat în Edom: stăpânea un guvernator.
48 Iosafat a făcut şi corăbii din Tarsis, ca să meargă la Ofir, pentru aur; dar n-au mers, căci corăbiile s-au sfărâmat în Eţion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii“. Dar Iosafat n-a vrut.
50 Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost înmormântat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său; şi Ioram, fiul său, a împărăţit în locul său.
51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să împărăţească peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi el a împărăţit doi ani peste Israel. 52 Şi el a făcut rău în ochii Domnului şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 53 Şi a slujit lui Baal şi i s-a închinat şi L-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, potrivit cu tot ce făcuse tatăl său.