1 Şi Solomon s-a înrudit prin căsătorie cu Faraon, împăratul Egiptului, şi a luat pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până avea să termine de zidit casa lui şi casa Domnului şi zidul Ierusalimului de jur-împrejur. 2 Dar poporul jertfea pe înălţimi, pentru că nu era zidită o casă Numelui Domnului până în zilele acelea. 3 Şi Solomon Îl iubea pe Domnul, umblând în rânduielile lui David, tatăl său, numai că jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi.
4 Şi împăratul a mers la Gabaon, ca să jertfească acolo, pentru că aceasta era înălţimea cea mare. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe acest altar.
5 Domnul S-a arătat lui Solomon la Gabaon într-un vis de noapte. Şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau“. 6 Şi Solomon a zis: „Tu ai arătat mare îndurare robului Tău David, tatăl meu, după cum el a umblat înaintea Ta în adevăr şi în dreptate şi în integritate a inimii faţă de Tine; şi i-ai păstrat această mare îndurare şi i-ai dat un fiu, care şade pe tronul său, ca în ziua aceasta. 7 Şi acum, Doamne Dumnezeul meu, Tu l-ai făcut pe robul Tău împărat în locul lui David, tatăl meu, şi eu sunt un copil mic, nu ştiu nici să ies, nici să intru. 8 Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, un popor mare, care nu se poate socoti, nici număra, datorită mulţimii lui. 9 Deci dă robului Tău o inimă care înţelege, ca să judece pe poporul Tău, ca să deosebească între bine şi rău; pentru că cine poate judeca pe acest numeros popor al Tău?“
10 Şi cuvântul a fost bun în ochii Domnului, că Solomon a cerut acest lucru. 11 Şi Dumnezeu i-a zis: „Pentru că ai cerut acest lucru şi n-ai cerut pentru tine zile multe şi n-ai cerut pentru tine bogăţii şi n-ai cerut viaţa vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut pentru tine pricepere, ca să înţelegi judecata, 12 iată, am făcut după cuvântul tău; ţi-am dat o inimă înţeleaptă şi care înţelege, încât n-a fost nimeni asemenea ţie înaintea ta şi nu se va ridica nimeni asemenea ţie după tine. 13 Şi ţi-am dat şi ce n-ai cerut: bogăţii şi glorie, încât nu va fi nimeni asemenea ţie între împăraţi în toate zilele tale. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat David, tatăl tău, atunci îţi voi lungi zilele“. 15 Şi Solomon s-a trezit şi, iată, a fost un vis.
Şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea chivotului legământului Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace şi a făcut un ospăţ tuturor slujitorilor săi.
16 Atunci două femei curve au venit la împărat şi au stat înaintea lui. 17 Şi una dintre femei a zis: „Te rog, domnul meu! Eu şi femeia aceasta locuiam într-o casă şi eu am născut cu ea în casă. 18 Şi a fost aşa: a treia zi după ce am născut, a născut şi această femeie. Şi eram împreună; nici un străin nu era cu noi în casă; numai noi amândouă eram în casă. 19 Şi fiul acestei femei a murit noaptea, pentru că s-a culcat pe el. 20 Şi ea s-a sculat la miezul nopţii şi a luat pe fiul meu de lângă mine, când roaba ta dormea, şi l-a culcat la sânul ei; şi pe fiul ei, care era mort, l-a culcat la sânul meu. 21 Şi m-am sculat dimineaţa să alăptez pe fiul meu şi, iată, era mort! Şi m-am uitat la el dimineaţa şi, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem“. 22 Şi femeia cealaltă a zis: „Ba nu, pentru că fiul meu este cel viu şi fiul tău este cel mort“. Şi aceea zicea: „Ba nu, pentru că fiul tău este cel mort şi fiul meu este cel viu“. Aşa vorbeau ele înaintea împăratului. 23 Şi împăratul a zis: „Una zice: «Acesta, cel viu, este fiul meu şi cel mort este fiul tău» şi cealaltă zice: «Ba nu; pentru că cel mort este fiul tău şi cel viu este fiul meu»“. 24 Şi împăratul a zis: „Aduceţi-mi o sabie“. Şi au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Şi împăratul a zis: „Tăiaţi pe copilul cel viu şi daţi jumătate uneia şi jumătate celeilalte“. 26 Şi femeia al căreia era copilul cel viu a vorbit împăratului, pentru că lăuntrul ei era tulburat pentru fiul ei, şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă-i ei copilul cel viu şi nu-l omorî nicidecum“. Şi cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l în două“.
27 Şi împăratul a răspuns şi a zis: „Daţi-i celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi, pentru că ea este mama lui“.
28 Şi tot Israelul a auzit de judecata pe care o făcuse împăratul şi s-au temut de împărat, pentru că au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă judecată.