1 Şi a fost aşa: când a auzit împăratul Ezechia, şi-a sfâşiat hainele şi s-a acoperit cu sac şi a intrat în casa Domnului. 2 Şi a trimis pe Eliachim, care era peste treburile casei, şi pe Şebna, scriitorul, şi pe bătrânii preoţilor, acoperiţi cu sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ. 3 Şi i-au zis: „Aşa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de mustrare şi de batjocură; pentru că pruncii au ajuns la naştere şi nu este putere ca să se nască. 4 Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rab-Şache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi va mustra cuvintele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. Înalţă deci o rugăciune pentru cei care au mai rămas“.
5 Şi slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6 Şi Isaia le-a zis: „Aşa veţi spune stăpânului vostru: Aşa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care M-au hulit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Iată, voi pune un duh în el şi va auzi o ştire şi se va întoarce în ţara sa şi-l voi face să cadă prin sabie în ţara sa“.
8 Şi Rab-Şache s-a întors şi l-a găsit pe împăratul Asiriei luptându-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis. 9 Şi a auzit spunându-se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: „Iată, a ieşit să se lupte cu tine!“ Şi a trimis din nou soli la Ezechia, zicând: 10 „Aşa veţi spune lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi, să nu te înşele, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei». 11 Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor pe care le-au nimicit cu desăvârşire; şi vei fi tu scăpat? 12 I-au scăpat dumnezeii naţiunilor pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe fiii Edenului care erau în Telasar? 13 Unde este împăratul Hamatului, şi împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?“
14 Şi Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a suit în casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului. 15 Şi Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel care şezi între heruvimi, Tu eşti Acelaşi, numai Tu eşti Dumnezeul tuturor împăraţilor pământului; Tu ai făcut cerurile şi pământul. 16 Pleacă-Ţi urechea, Doamne, şi ascultă; deschide-Ţi, Doamne, ochii şi vezi; şi auzi cuvintele lui Sanherib cu care a trimis să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. 17 Cu adevărat, Doamne, împăraţii Asiriei au pustiit naţiunile şi ţările lor 18 şi au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră: de aceea i-au nimicit. 19 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Te rog, salvează-ne din mâna lui, ca să cunoască toate împărăţiile pământului că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu, numai Tu“.
20 Şi Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, zicând: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ce te-ai rugat Mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, am auzit“. 21 Acesta este cuvântul pe care l-a spus Domnul împotriva lui:
„Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine;
fiica Ierusalimului clatină din cap după tine.
22 Pe cine ai batjocorit şi ai hulit tu? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat tu glasul şi ţi-ai înălţat ochii?
Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul şi ai zis:
«M-am suit cu mulţimea carelor mele
pe înălţimea muntelui, spre ascunzişurile Libanului,
şi voi tăia cedrii săi cei înalţi, chiparoşii săi cei aleşi;
şi voi intra până la locuinţele lui cele mai îndepărtate, în pădurea câmpului său roditor.
24 Am săpat şi am băut ape străine
şi am secat cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului».
25 N-ai auzit că de demult am făcut aceasta,
şi că din zile străvechi am întocmit-o?
Acum am împlinit-o, ca tu să fii cel care să pustiască cetăţile întărite, făcându-le grămezi de dărâmături.
26 Şi locuitorii lor au slăbit
şi s-au înspăimântat şi au fost daţi de ruşine;
au fost ca iarba câmpului, ca verdeaţa,
ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul pârlit înainte de a creşte.
27 Dar cunosc şederea ta şi ieşirea ta şi intrarea ta
şi furia ta împotriva Mea.
28 Pentru că furia ta împotriva Mea şi mândria ta au ajuns la urechile Mele,
de aceea îţi voi pune veriga Mea în nări şi zăbala Mea între buze
şi te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.
29 Şi acesta îţi va fi semnul:
anul acesta veţi mânca orice creşte de la sine;
şi al doilea an orice va răsări din acestea;
şi al treilea an să semănaţi, să seceraţi
şi să plantaţi vii şi să mâncaţi rodul lor.
30 Şi cei scăpaţi ai casei lui Iuda, care rămân,
din nou vor prinde rădăcină dedesubt şi vor da rod deasupra.
31 Pentru că din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi din muntele Sionului cei care vor scăpa. Râvna Domnului va face aceasta.
32 De aceea, aşa zice Domnul despre împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va trage în ea vreo săgeată;
nici nu va veni înaintea ei cu scutul,
nici nu va ridica şanţ împotriva ei.
33 Pe calea pe care a venit, pe aceea se va întoarce
şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34 Şi Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o salvez,
pentru Mine şi pentru robul Meu, David»“.
35 Şi a fost aşa: în noaptea aceea, îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte. 36 Şi Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat şi s-a dus şi s-a întors şi a locuit în Ninive.
37 Şi a fost aşa: pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi Esar-Hadon, fiul său, a împărăţit în locul său.