1 Şi a fost aşa: când a vrut Domnul să-l înalţe pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie a plecat cu Elisei de la Ghilgal. 2 Şi Ilie a zis lui Elisei: „Stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Betel“. Şi Elisei a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi au coborât la Betel. 3 Şi fiii profeţilor care erau în Betel au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“ Şi el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“
4 Şi Ilie i-a zis: „Elisei, stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Ierihon“. Şi el a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi au ajuns la Ierihon. 5 Şi fiii profeţilor care erau în Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“ Şi el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“
6 Şi Ilie i-a zis: „Stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Iordan“. Şi el a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“.
Şi au mers amândoi. 7 Şi cincizeci de bărbaţi dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, deoparte, şi ei amândoi au stat lângă Iordan. 8 Şi Ilie şi-a luat mantaua şi a înfăşurat-o şi a lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta; şi au trecut amândoi pe uscat.
9 Şi a fost aşa: după ce au trecut, Ilie a spus lui Elisei: „Cere ce să-ţi fac mai înainte de a fi răpit de la tine“. Şi Elisei a zis: „Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!“ 10 Şi el a zis: „Greu lucru ai cerut; dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi; iar dacă nu, nu va fi“.
11 Şi a fost aşa: pe când mergeau ei încă şi vorbeau, iată un car de foc şi cai de foc; şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a suit la ceruri într-un vârtej de vânt. 12 Şi Elisei l-a văzut şi a strigat: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13 Şi a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14 Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a zis: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit şi el apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta. Şi Elisei a trecut.
15 Şi fiii profeţilor care erau în faţa Ierihonului l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei“. Şi au venit în întâmpinarea lui şi s-au plecat până la pământ înaintea lui. 16 Şi i-au zis: „Iată acum, cu robii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; te rog, să meargă ei şi să-l caute pe stăpânul tău; poate Duhul Domnului l-a ridicat şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale“. Şi el a zis: „Nu-i trimiteţi!“ 17 Şi au stăruit de el până când el s-a simţit jenat şi a zis: „Trimiteţi!“ Au trimis deci cincizeci de oameni şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit. 18 Şi s-au întors la el (el stătea acum în Ierihon); şi el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?“
19 Şi oamenii cetăţii au zis lui Elisei: „Iată, te rugăm, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi pământul neroditor“. 20 Şi el a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el“. Şi i-au adus. 21 Şi a ieşit la izvorul apelor şi a aruncat sarea acolo; şi a spus: „Aşa zice Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte, nici nerodire»“. 22 Şi apele s-au vindecat până în ziua aceasta, după cuvântul lui Elisei, pe care-l spusese.
23 Şi de acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când se suia pe drum, au ieşit din cetate nişte băieţi mici şi râdeau de el şi ziceau: „Suie-te, chelule! Suie-te, chelule!“ 24 Şi el s-a întors şi s-a uitat la ei şi i-a blestemat în Numele Domnului. Şi două ursoaice au ieşit din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi de băieţi dintre ei. 25 Şi de acolo a mers la muntele Carmel; şi de acolo s-a întors în Samaria.