1 Şi a fost aşa: în anul al nouălea al împărăţiei sale, în luna a zecea, în a zecea zi a lunii, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, el şi toată oştirea lui, a venit împotriva Ierusalimului şi şi-a aşezat tabăra împotriva lui; şi au zidit întărituri împotriva lui, de jur-împrejur. 2 Şi cetatea a fost asediată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
3 Şi, în a noua zi a lunii a patra, foametea stăpânea în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării. 4 Atunci s-a făcut o spărtură în cetate şi toţi bărbaţii de război au fugit noaptea pe calea porţii dintre cele două ziduri care era lângă grădina împăratului (şi caldeenii erau împrejurul cetăţii); şi au apucat calea câmpiei. 5 Şi oştirea caldeenilor a urmărit pe împărat şi l-a ajuns în şesurile Ierihonului; şi toată oştirea lui s-a împrăştiat de la el. 6 Şi au luat pe împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla; şi au rostit o judecată asupra lui. 7 Şi i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui şi i-au scos ochii lui Zedechia şi l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.
8 Şi, în luna a cincea, în a şaptea zi a lunii (era în anul al nouăsprezecelea al împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului), Nebuzaradan, comandantul gărzii, slujitorul împăratului Babilonului, a venit la Ierusalim; 9 şi a ars casa Domnului şi casa împăratului şi toate casele din Ierusalim; şi a ars cu foc toate casele mari. 10 Şi toată oştirea caldeenilor, care era cu comandantul gărzii, a dărâmat zidurile Ierusalimului de jur-împrejur. 11 Şi pe cei care mai rămăseseră în cetate din popor şi pe fugarii care se predaseră împăratului Babilonului şi pe rămăşiţa mulţimii, Nebuzaradan, comandantul gărzii, i-a deportat. 12 Dar comandantul gărzii a lăsat dintre săracii ţării, ca viticultori şi agricultori.
13 Şi caldeenii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în casa Domnului şi postamentele şi marea de aramă care era în casa Domnului şi au luat arama lor la Babilon. 14 Au luat şi oalele şi lopeţile şi mucările şi ceştile şi toate vasele de aramă cu care se făcea slujba. 15 Şi comandantul gărzii a luat şi tămâietorile şi farfuriile, ce era de aur, în aur, şi ce era de argint, în argint.
16 Cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru casa Domnului – arama tuturor acestor lucruri era de necântărit. 17 Înălţimea unui stâlp era de optsprezece coţi şi capitelul de pe el era de aramă şi înălţimea capitelului era de trei coţi; şi reţeaua şi rodiile de pe capitel de jur-împrejur, toate erau de aramă. Şi tot aşa pentru al doilea stâlp cu reţeaua lui.
18 Şi comandantul gărzii a luat pe Seraia, cel dintâi preot, şi pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri. 19 Şi a luat din cetate un famen care era pus peste bărbaţii de război şi cinci bărbaţi dintre cei care erau înaintea împăratului, care se aflau în cetate, şi pe scriitorul căpeteniei oştirii, care înscria la oaste pe poporul ţării, şi şaizeci de oameni ai poporului ţării care se aflau în cetate. 20 Şi Nebuzaradan, comandantul gărzii, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21 Şi împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Şi Iuda a fost deportat de pe pământul lui.
22 Şi cât despre poporul care rămăsese în ţara lui Iuda, pe care îl lăsase Nebucadneţar, împăratul Babilonului, el a rânduit peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. 23 Şi toate căpeteniile oştirilor, ei şi oamenii lor, au auzit că împăratul Babilonului a rânduit pe Ghedalia şi au venit la Ghedalia, în Miţpa, anume: Ismael, fiul lui Netania, şi Iohanan, fiul lui Careah, şi Seraia, fiul lui Tanhumet netofatitul, şi Iaazania, fiul unui maacatit, ei şi oamenii lor. 24 Şi Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor şi le-a zis: „Nu vă temeţi să fiţi slujitorii caldeenilor; locuiţi în ţară şi slujiţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine“.
25 Şi a fost aşa: în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din sămânţa împărătească, a venit cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia (şi a murit), şi pe iudeii şi pe caldeenii care erau cu el în Miţpa. 26 Şi tot poporul, de la mic până la mare, şi căpeteniile oştirilor s-au ridicat şi au plecat în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.
27 Şi a fost aşa: în anul al treizeci şi şaptelea al deportării lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, la douăzeci şi şapte ale lunii, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a început să împărăţească, a înălţat din închisoare capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda. 28 Şi i-a vorbit cu bunăvoinţă şi a pus scaunul lui deasupra scaunului împăraţilor care erau cu el în Babilon. 29 Şi i-a schimbat hainele de închisoare şi el a mâncat pâine înaintea lui totdeauna, în toate zilele vieţii sale. 30 Şi hrana lui zilnică, întreţinerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi, în toate zilele vieţii sale.