1 Şi El a intrat şi trecea prin Ierihon. 2 Şi iată un om chemat cu numele Zacheu: şi el era şef al vameşilor, şi era bogat. 3 Şi căuta să-L vadă pe Isus, cine este, şi nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură. 4 Şi, alergând înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, pentru că pe acolo urma să treacă. 5 Şi Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus, l-a văzut şi i-a zis: „Zachee, grăbeşte-te şi coboară, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!“ 6 Şi el, grăbindu-se, a coborât şi L-a primit cu bucurie. 7 Şi, văzând aceasta, toţi murmurau, spunând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“ 8 Dar Zacheu, stând în picioare, I-a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor; şi, dacă am luat ceva de la cineva prin învinuire falsă, îi restitui împătrit“. 9 Şi Isus i-a zis: „Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că şi el este un fiu al lui Avraam. 10 Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“.
11 Dar, auzind ei acestea, El a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei gândeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate îndată. 12 Deci a spus: „Un om de neam ales a plecat într-o ţară îndepărtată, ca să primească o împărăţie şi să se întoarcă. 13 Şi, chemând zece robi ai săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Faceţi comerţ cu ele până când vin». 14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunând: «Nu vrem ca acesta să împărăţească peste noi». 15 Şi a fost că, la venirea lui din nou, după ce primise împărăţia, a spus să fie chemaţi la el robii aceia cărora le dăduse banii, ca să ştie ce a câştigat fiecare prin comerţ. 16 Şi cel dintâi a venit, spunând: «Doamne, mina ta a adus zece mine». 17 Şi el i-a spus: «Bine, rob bun; pentru că ai fost credincios în foarte puţin, primeşte autoritate peste zece cetăţi». 18 Şi al doilea a venit, spunând: «Doamne, mina ta a făcut cinci mine». 19 Şi i-a spus şi acestuia: «Şi tu, fii peste cinci cetăţi». 20 Şi un altul a venit, spunând: «Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o învelită într-un ştergar; 21 pentru că mă temeam de tine, fiindcă eşti om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat». 22 Şi el i-a spus: «Din cuvintele tale te voi judeca, rob rău. Ştiai că eu sunt om aspru, luând ce n-am pus şi secerând ce n-am semănat; 23 şi de ce n-ai dat argintul meu la bancă, şi eu, venind, l-aş fi cerut cu dobândă?» 24 Şi le-a spus celor care stăteau de faţă: «Luaţi de la el mina şi daţi-i-o celui care are zece mine!» 25 Şi ei i-au spus: «Doamne, el are zece mine». 26 «Pentru că, vă spun, oricui are i se va da; dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. 27 Mai mult, pe vrăjmaşii aceia ai mei, care n-au vrut ca eu să împărăţesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i înaintea mea!»“
28 Şi, spunând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
29 Şi a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 30 spunând: „Mergeţi în satul dinainte, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a aşezat vreodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Şi, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegaţi?», veţi spune aşa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“. 32 Şi cei trimişi au mers şi au găsit aşa cum le spusese. 33 Şi, pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?“ 34 Şi ei au spus: „Pentru că Domnul are nevoie de el“. 35 Şi l-au adus la Isus. Şi, aruncându-şi hainele pe măgăruş, L-au pus pe Isus deasupra. 36 Şi, pe când mergea El, îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Şi, pe când Se apropia deja de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care ei le văzuseră, 38 spunând: „Binecuvântat fie Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi glorie în cele preaînalte!“ 39 Şi unii dintre fariseii din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!“ 40 Şi El, răspunzând, le-a zis: „Vă spun, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga“.
41 Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 spunând: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi. 43 Pentru că vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi vor face întărituri în jurul tău, şi te vor încercui, şi te vor strânge din toate părţile 44 şi te vor face una cu pământul, şi pe copiii tăi care sunt în tine; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut timpul cercetării tale“.
45 Şi, intrând în templu, a început să-i scoată afară pe cei care vindeau în el şi cumpărau, 46 spunându-le: „Este scris: «Casa Mea este casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea «peşteră de tâlhari»“.
47 Şi El îi învăţa zi de zi în templu. Dar preoţii de seamă şi cărturarii şi cei dintâi ai poporului căutau să-L omoare; 48 şi nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.