1 Dar a fost că, în zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar August, ca să se facă un recensământ pe tot pământul locuit. 2 Recensământul acesta s-a făcut prima dată pe când era Quirinius guvernator al Siriei. 3 Şi toţi se duceau ca să fie înscrişi, fiecare în cetatea lui; 4 şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, spre Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din familia lui David, 5 ca să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el, ea fiind însărcinată. 6 Şi a fost că, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască; 7 şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut şi L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în han.
8 Şi în ţinutul acela erau păstori, stând în câmp şi făcând de strajă, noaptea, la turma lor. 9 Şi, iată, un înger al Domnului a stat deodată lângă ei şi gloria Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au temut cu mare teamă. 10 Şi îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; 11 pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. 12 Şi acesta vă este semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle“. 13 Şi deodată a fost împreună cu îngerul o mulţime de oştire cerească, lăudând pe Dumnezeu şi spunând: 14 „Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte şi pe pământ pace, în oameni bună plăcere!“ 15 Şi a fost că, după ce îngerii au plecat de la ei în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Să mergem deci până la Betleem şi să vedem lucrul acesta care a avut loc, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut“. 16 Şi au venit în grabă şi i-au găsit şi pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. 17 Şi, după ce L-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest Copilaş. 18 Şi toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. 19 Dar Maria păstra în minte toate cuvintele acestea, cumpănindu-le în inima ei. 20 Şi păstorii s-au întors, glorificându-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră întocmai cum li se spusese.
21 Şi, când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia Lui, I-au pus numele Isus, numit aşa de înger înainte să fi fost El zămislit în pântece.
22 Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după legea lui Moise, L-au adus la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze Domnului 23 (după cum este scris în legea Domnului: „Orice întâi-născut de parte bărbătească se va numi sfânt pentru Domnul“) 24 şi ca să aducă jertfă, după cum este spus în legea Domnului: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel“.
25 Şi, iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi evlavios, aşteptând mângâierea lui Israel; şi Duh Sfânt era peste el. 26 Şi a fost divin înştiinţat prin Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. 27 Şi a venit în Duhul în templu. Şi, când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilaşul Isus, ca să facă pentru El după obiceiul legii, 28 el L-a primit în braţele sale şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a spus: 29 „Acum, lasă pe robul Tău să plece, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, 30 pentru că au văzut ochii mei mântuirea Ta, 31 pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: 32 o lumină spre descoperire naţiunilor şi glorie poporului Tău, Israel“. 33 Şi tatăl Său şi mama Sa se minunau de ceea ce se vorbea despre El. 34 Şi Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama Lui: „Iată, Acesta este rânduit spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn de împotrivire 35 (şi chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie), ca să fie descoperite gânduri din multe inimi“.
36 Şi era o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer (ea era mult înaintată în vârstă şi trăise cu soţul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 ea însăşi fiind văduvă până la optzeci şi patru de ani), şi nu se depărta de la templu, slujind noapte şi zi cu posturi şi cu rugăciuni; 38 şi ea, suindu-se la templu în acelaşi ceas, Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor acelora care aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.
39 Şi, după ce au împlinit tot ce era după legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Şi Copilaşul creştea şi Se întărea, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
41 Şi părinţii Săi mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. 42 Şi, când a fost de doisprezece ani, şi s-au suit ei la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii, 43 şi se împliniseră zilele, pe când se întorceau, băiatul Isus a rămas în urmă în Ierusalim, şi părinţii Săi nu ştiau; 44 dar, presupunând că era cu cei cu care călătoreau împreună, au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rude şi cunoscuţi 45 şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. 46 Şi a fost că, după trei zile, L-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor şi ascultându-i şi întrebându-i. 47 Şi toţi care-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. 48 Şi, când L-au văzut, au fost uimiţi; şi mama Lui I-a zis: „Copile, de ce ne-ai făcut astfel? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi“. 49 Şi El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?“ 50 Şi ei n-au înţeles cuvântul pe care li l-a spus. 51 Şi a coborât cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus. Şi mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 52 Şi Isus creştea în înţelepciune şi în statură şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.