1 Dar, în ziua întâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2 Şi au găsit piatra răsturnată de la mormânt 3 şi, intrând, n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Şi a fost că, pe când erau ele nedumerite despre aceasta, iată, doi bărbaţi au stat deodată lângă ele în veşminte strălucitoare. 5 Şi ele fiind înfricoşate şi plecându-şi feţele la pământ, ei le-au zis: „Pentru ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6 Nu este aici, ci a înviat. Amintiţi-vă cum v-a vorbit, pe când era încă în Galileea, 7 spunând: «Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit şi a treia zi să învieze»“. 8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. 9 Şi, întorcându-se de la mormânt, au dat de ştire toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Şi erau: Maria din Magdala şi Ioana şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte împreună cu ele, care ziceau acestea către apostoli. 11 Şi cuvintele lor păreau un basm înaintea lor şi nu le credeau. 12 Dar Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut numai fâşiile de pânză pe jos şi a plecat acasă, minunându-se de cele petrecute.
13 Şi, iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat, al cărui nume era Emaus, la şaizeci de stadii de Ierusalim, 14 şi vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră. 15 Şi a fost că, pe când vorbeau ei şi discutau, Isus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. 17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi pe când mergeţi şi sunteţi trişti?“ 18 Şi unul din ei, cu numele Cleopa, răspunzând, I-a zis: „Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu cunoşti cele petrecute în el în zilele acestea?“ 19 Şi El le-a spus: „Ce lucruri?“ Şi ei I-au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor, 20 şi cum preoţii de seamă şi mai-marii noştri L-au dat ca să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. 21 Dar noi speram că El este Acela care va răscumpăra pe Israel; dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Ba încă nişte femei de-ale noastre ne-au uimit: ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt 23 şi, negăsindu-I trupul, au venit zicând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că El este viu. 24 Şi unii dintre cei care erau împreună cu noi au mers la mormânt şi au găsit aşa cum au spus şi femeile, dar pe El nu L-au văzut“. 25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii! 26 Nu trebuia să pătimească Hristosul acestea şi să intre în gloria Sa?“ 27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El. 28 Şi s-au apropiat de satul unde mergeau şi El S-a făcut că merge mai departe. 29 Şi ei L-au rugat stăruitor, spunând: „Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua s-a plecat“. Şi a intrat ca să rămână împreună cu ei. 30 Şi a fost că, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat şi a frânt şi le-a dat. 31 Şi li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut; şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ 33 Şi, ridicându-se chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim. Şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei împreună cu ei, 34 spunând: „Domnul a înviat cu adevărat şi S-a arătat lui Simon“. 35 Şi ei au istorisit cele petrecute pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
36 Şi, pe când vorbeau ei acestea, Isus Însuşi a stat în mijlocul lor şi ·le-a spus: „Pace vouă!“ 37 Dar ei, fiind înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Şi El le-a spus: „De ce sunteţi tulburaţi? Şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeţi-Mă şi vedeţi, pentru că un duh n-are carne şi oase, după cum Mă vedeţi pe Mine că am“. 40 Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. 41 Dar, în timp ce ei încă nu credeau de bucurie şi se minunau, le-a spus: „Aveţi ceva de mâncare aici?“ 42 Şi I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. 43 Şi El a luat şi a mâncat înaintea lor. 44 Şi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi, că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise şi în profeţi şi în psalmi“. 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristosul şi să învieze dintre morţi a treia zi 47 şi să se predice în Numele Său pocăinţa şi iertarea de păcate la toate naţiunile, începând de la Ierusalim. 48 Şi voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Şi, iată, Eu trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; dar voi rămâneţi în cetate, până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus“.
50 Şi i-a condus până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Şi a fost că, pe când îi binecuvânta El, a fost despărţit de ei şi a fost ridicat la cer. 52 Şi ei, după ce I s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi erau mereu în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.