1 Şi, după ce i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece boli. 2 Şi i-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Şi le-a zis: „Nu luaţi nimic pentru drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici să nu aveţi câte două haine. 4 Şi în orice casă veţi intra, acolo rămâneţi şi de acolo ieşiţi. 5 Şi, cât despre cei care nu vă primesc, plecând din cetatea aceea, scuturaţi şi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor“. 6 Şi ei, plecând, treceau prin sate, vestind Evanghelia şi vindecând pretutindeni.
7 Şi tetrarhul Irod a auzit despre toate cele care se făceau; şi era nedumerit, pentru că se spunea de către unii că Ioan a înviat dintre morţi, 8 şi de alţii că s-a arătat Ilie, şi de alţii că a înviat un profet, unul din vechime. 9 Şi Irod spunea: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul; dar cine este Acesta despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.
10 Şi apostolii, întorcându-se, I-au istorisit tot ce au făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a retras deoparte, într-un loc pustiu al unei cetăţi numite Betsaida. 11 Iar mulţimile, aflând, L-au urmat; şi El i-a primit şi le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi îi vindeca pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12 Şi ziua a început să se plece spre seară; şi cei doisprezece au venit şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii, ca să meargă în satele şi cătunele din jur şi să găzduiască şi să găsească hrană; pentru că aici suntem într-un loc pustiu“. 13 Şi El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!“ Şi ei au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă noi am merge şi am cumpăra hrană pentru tot poporul acesta“. 14 Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Şi El le-a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să stea jos, în cete de câte cincizeci“. 15 Şi au făcut aşa şi i-au pus pe toţi să stea jos. 16 Şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind spre cer, le-a binecuvântat şi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii. 17 Şi toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-a ridicat ce le-a prisosit, douăsprezece coşniţe de firimituri.
18 Şi a fost că, pe când Se ruga singur, ucenicii erau cu El; şi El i-a întrebat, spunând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ 19 Şi ei, răspunzând, au spus: „Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, că a înviat un profet din vechime“. 20 Şi le-a spus: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ Şi Petru, răspunzând, a spus: „Hristosul lui Dumnezeu“.
21 Şi, impunându-le, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, 22 zicând: „Trebuie ca Fiul Omului să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învieze“. 23 Şi le spunea tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze. 24 Pentru că oricine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva. 25 Pentru că, ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine? 26 Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Se va ruşina Fiul Omului când va veni în gloria Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Dar vă spun, în adevăr, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu“.
28 Şi a fost că, la aproape opt zile după cuvintele acestea, luându-i cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. 29 Şi a fost că, pe când Se ruga El, chipul feţei Lui s-a făcut altul, şi îmbrăcămintea Lui, albă strălucitoare. 30 Şi, iată, vorbeau cu El doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie, 31 care, arătându-se în glorie, vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru şi cei împreună cu el erau îngreuiaţi de somn; şi, trezindu-se deplin, au văzut gloria Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu El. 33 Şi a fost că, pe când se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine ca noi să fim aici şi să facem trei corturi: unul pentru Tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie“, neştiind ce spune. 34 Şi, pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbrit; şi s-au temut când ei au intrat în nor. 35 Şi a venit un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultaţi!“ 36 Şi, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur. Şi ei au tăcut şi n-au spus nimănui nimic în acele zile despre ce văzuseră.
37 Şi a fost că, în ziua următoare, când au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mare mulţime. 38 Şi, iată, un om din mulţime a strigat, spunând: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil; 39 şi, iată, un duh îl apucă şi deodată strigă şi-l scutură cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. 40 Şi i-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut“. 41 Şi Isus, răspunzând, a spus: „O, generaţie necredincioasă şi stricată, până când voi fi cu voi şi vă voi îngădui? Adu-l aici pe fiul tău!“ 42 Şi, pe când venea el, demonul l-a trântit şi l-a zguduit puternic; şi Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Şi toţi erau uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
Şi, pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Să pătrundă în urechile voastre cuvintele acestea; pentru că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor“. 45 Dar ei nu înţelegeau vorbirea aceasta şi le era ascunsă, ca să nu o priceapă; şi se temeau să-L întrebe despre vorbirea aceasta.
46 Şi a pătruns în ei un gând: cine ar fi mai mare între ei. 47 Şi Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş şi l-a pus lângă El; 48 şi le-a spus: „Oricine va primi pe acest copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă va primi pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine; pentru că cine este mai mic între voi toţi acela este mare“. 49 Şi Ioan, răspunzând, a spus: „Stăpâne, am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu Te urmează cu noi“. 50 Şi Isus i-a zis: „Nu-l opriţi; pentru că cine nu este împotriva voastră este pentru voi“.
51 Şi a fost că, pe când se împlineau zilele înălţării Sale, El Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea feţei Sale; şi ei, ducându-se, au intrat într-un sat de samariteni, ca să facă pregătiri pentru El. 53 Şi nu L-au primit, pentru că faţa Lui era îndreptată să meargă la Ierusalim. 54 Şi ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, văzând aceasta, au spus: „Doamne, vrei să spunem să coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?“ 55 Dar El, întorcându-Se, i-a mustrat şi a spus: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi; pentru că Fiul Omului n-a venit ca să piardă vieţile oamenilor, ci ca să le mântuiască“. 56 Şi au mers în alt sat.
57 Şi, pe când mergeau pe drum, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde vei merge, Doamne“. 58 Şi Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul“. 59 Şi a zis altuia: „Urmează-Mă!“ Dar el a spus: „Doamne, dă-mi voie întâi să merg ca să-l înmormântez pe tatăl meu“. 60 Dar Isus i-a spus: „Lasă morţii să-şi înmormânteze morţii lor, iar tu mergi şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu“. 61 Şi un altul, de asemenea, a spus: „Te voi urma, Doamne; dar întâi dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea“. 62 Dar Isus i-a zis: „Nimeni, care şi-a pus mâna pe plug şi priveşte înapoi, nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu“.