1 Şi, când ·se apropiau ei de Ierusalim, de Betfaghe şi Betania, spre Muntele Măslinilor, El ·i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi 2 şi ·le-a spus: „Mergeţi în satul dinaintea voastră; şi îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a aşezat încă; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. 3 Şi, dacă vă va spune cineva: «Pentru ce faceţi aceasta?», să ziceţi: «Domnul are nevoie de el»; şi îndată îl va trimite aici“. 4 Şi au mers şi au găsit un măgăruş legat la uşă, afară, la cotitura drumului, şi ·l-au dezlegat. 5 Şi unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“ 6 Şi ei le-au spus cum le poruncise Isus; şi i-au lăsat. 7 Şi au adus măgăruşul la Isus şi îşi aruncau hainele pe el; 8 şi S-a aşezat pe el. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum şi alţii tăiau ramuri din copaci. 9 Şi cei care mergeau înainte şi cei care urmau strigau: „Osana! Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului! 10 Binecuvântată fie Împărăţia care vine, a tatălui nostru, David! Osana în cele preaînalte!“ 11 Şi a intrat în Ierusalim şi în templu; şi, privind în jur la toate, ceasul fiind deja târziu, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
12 Şi a doua zi, când ieşeau din Betania, Isus a flămânzit; 13 şi, văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el; şi, ajungând la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. 14 Şi, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine niciodată!“ Şi ucenicii Săi au auzit.
15 Şi ei ·au venit la Ierusalim; şi El, intrând în templu, a început să-i scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în templu; şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei; 16 şi nu permitea nimănui să poarte vreun vas prin templu. 17 Şi îi învăţa, spunându-le: „Nu este scris: «Casa Mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi aţi făcut din ea «peşteră de tâlhari»“. 18 Şi preoţii de seamă şi cărturarii au auzit şi căutau cum să-L omoare; pentru că se temeau de El, deoarece toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19 Şi, când se făcea seară, El ieşea afară din cetate.
20 Şi dis-de-dimineaţă, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Şi Petru, amintindu-şi ce se întâmplase, ·I-a spus: „Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat“. 22 Şi Isus, răspunzând, ·le-a spus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. 23 Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se face, va avea orice va spune. 24 De aceea vă spun: Tot ce veţi cere rugându-vă, credeţi că aţi primit, şi veţi avea. 25 Şi, când staţi în rugăciune, să iertaţi, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. 26 Dar, dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre“.
27 Şi ei ·au venit din nou la Ierusalim. Şi, pe când mergea El prin templu, preoţii de seamă şi cărturarii şi bătrânii ·au venit la El 28 şi ·I-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea? şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta, ca să faci acestea?“ 29 Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru şi răspundeţi-Mi şi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea: 30 „Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ 31 Şi se gândeau în ei înşişi, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?» 32 Iar dacă vom zice: «De la oameni»“ – se temeau de popor; pentru că toţi considerau că Ioan era, în adevăr, profet. 33 Şi ei, răspunzând, ·I-au spus lui Isus: „Nu ştim“. Şi Isus, răspunzând, ·le-a spus: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea“.