1 Şi le-a spus: „Adevărat vă spun, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venită în putere“.
2 Şi, după şase zile, Isus ·i-a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi ·i-a dus pe un munte înalt, singuri, deoparte; şi a fost transfigurat înaintea lor 3 şi hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, aşa cum nici un înălbitor de pe pământ nu poate înălbi. 4 Şi li s-a arătat Ilie, împreună cu Moise, şi vorbeau cu Isus. 5 Şi Petru, răspunzând, ·I-a spus lui Isus: „Rabi, este bine ca noi să fim aici şi să facem trei corturi: pentru Tine unul şi pentru Moise unul şi pentru Ilie unul“. 6 Pentru că nu ştia ce să spună, pentru că erau plini de teamă. 7 Şi a venit un nor umbrindu-i; şi a venit un glas din nor: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, de El să ascultaţi!“ 8 Şi deodată, privind în jur, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. 9 Şi, pe când coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat dintre morţi. 10 Şi au păstrat cuvântul acela, întrebându-se între ei ce este învierea dintre morţi. 11 Şi L-au întrebat, spunând: „Pentru ce spun cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?“ 12 Şi El, răspunzând, le-a spus: „Ilie, în adevăr, venind întâi, restabileşte toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că trebuie să sufere multe şi să fie dispreţuit? 13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el“.
14 Şi, când a venit la ucenici, a văzut o mare mulţime în jurul lor, şi pe cărturari discutând aprins cu ei. 15 Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, a fost uimită şi, alergând la El, Îl saluta. 16 Şi El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?“ 17 Şi unul din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. 18 Şi oriunde îl apucă, îl trânteşte; şi face spumă şi scrâşneşte din dinţi şi rămâne nemişcat; şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată şi n-au putut“. 19 Iar El, răspunzându-le, ·a spus: „O, generaţie necredincioasă, până când voi fi cu voi? până când vă voi îngădui? Aduceţi-l la Mine“. 20 Şi l-au adus la El; şi, când L-a văzut, îndată duhul l-a scuturat cu putere şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spumă. 21 Şi El l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?“ Şi el a spus: „Din copilărie; 22 şi deseori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l distrugă; dar, dacă poţi să faci ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!“ 23 Şi Isus i-a spus: „«Dacă poţi!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. 24 Şi îndată tatăl copilului, strigând, a spus: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“ 25 Iar Isus, văzând că mulţimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi afară din el şi să nu mai intri în el“. 26 Şi, strigând şi scuturându-l mult, duhul a ieşit. Şi el a devenit ca mort, încât mulţi spuneau: „A murit!“ 27 Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat; şi el a stat în picioare.
28 Şi, când a intrat în casă, ucenicii Săi L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“ 29 Şi le-a spus: „Acest fel de demoni nu poate ieşi prin nimic, decât prin rugăciune şi post“.
30 Şi, ieşind de acolo, treceau prin Galileea; şi El nu voia să ştie cineva unde era. 31 Pentru că îi învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea: „Fiul Omului Se dă în mâinile oamenilor şi ei Îl vor omorî; şi, după ce va fi omorât, după trei zile va învia“. 32 Dar ei nu înţelegeau vorbirea aceasta şi se temeau să-L întrebe.
33 Şi El a venit la Capernaum; şi, fiind în casă, i-a întrebat: „Despre ce discutaţi pe drum?“ 34 Şi ei tăceau, pentru că pe drum se întrebaseră unul pe altul cine să fie mai mare. 35 Şi, stând jos, i-a chemat pe cei doisprezece şi ·le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor“. 36 Şi, luând un copilaş, l-a pus în mijlocul lor; şi, luându-l în braţe, le-a spus: 37 „Oricine va primi pe unul singur dintre aceşti copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă va primi pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine“. 38 Şi Ioan I-a răspuns, zicând: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu ne urma“. 39 Dar Isus le-a spus: „Nu-l opriţi; pentru că nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi îndată să poată să Mă vorbească de rău. 40 Pentru că, cine nu este împotriva noastră, este pentru noi. 41 Pentru că oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata.
42 Şi oricine va face să se poticnească unul singur dintre micuţii care cred în Mine, este mai bine pentru el dacă i se pune o piatră de moară în jurul gâtului şi este aruncat în mare. 43 Şi dacă mâna ta te face să te poticneşti, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât, având cele două mâini, să te duci în gheenă, în focul nestins, 44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45 Şi dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât, având cele două picioare, să fii aruncat în gheenă, în focul nestins, 46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47 Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având doi ochi, să fii aruncat în gheena focului, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49 Pentru că fiecare va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare. 50 Sarea este bună; dar, dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi înşivă şi fiţi în pace unii cu alţii“.