1 „Şi acum voi, preoţilor, porunca aceasta este pentru voi.
2 Dacă nu veţi asculta şi dacă nu veţi pune la inimă să daţi glorie Numelui Meu“, zice Domnul oştirilor, „voi trimite chiar blestemul asupra voastră şi voi blestema binecuvântările voastre. Da, le-am şi blestemat, pentru că nu puneţi aceasta la inimă.
3 Iată, voi mustra sămânţa voastră şi voi presăra balegă pe feţele voastre, balega sărbătorilor voastre; 4 şi veţi fi luaţi cu ea! Şi veţi cunoaşte că Eu v-am trimis porunca aceasta, pentru ca legământul Meu să fie cu Levi“, zice Domnul oştirilor. 5 „Legământul Meu cu el era de viaţă şi de pace. Şi le-am dat lui ca să se teamă; şi el s-a temut de Mine şi a tremurat înaintea Numelui Meu. 6 Legea adevărului era în gura lui şi nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui; el a umblat cu Mine în pace şi dreptate şi a întors pe mulţi de la nelegiuire.
7 Pentru că buzele preotului trebuie să păstreze cunoştinţa şi din gura lui se aşteaptă legea, pentru că el este solul Domnului oştirilor. 8 Dar voi v-aţi abătut din cale; i-aţi făcut pe mulţi să se poticnească de lege. Aţi stricat legământul lui Levi“, zice Domnul oştirilor. 9 „Şi v-am făcut şi Eu de dispreţuit şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci aţi fost părtinitori în administrarea legii“.
10 Nu avem toţi un singur Tată? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? De ce ne purtăm cu necredincioşie fiecare împotriva fratelui său, profanând legământul părinţilor noştri?
11 Iuda s-a purtat cu necredincioşie şi o urâciune se comite în Israel şi în Ierusalim, pentru că Iuda a profanat locaşul sfânt al Domnului, pe care El l-a iubit, şi s-a căsătorit cu fiica unui dumnezeu străin. 12 Domnul va nimici din corturile lui Iacov pe omul care face aceasta, pe cel care strigă şi pe cel care răspunde şi pe cel care aduce un dar de mâncare Domnului oştirilor.
13 Şi acesta este un alt lucru pe care îl faceţi: voi acoperiţi altarul Domnului cu lacrimi, cu plâns şi cu suspine, încât El nu Se mai uită la darul de mâncare şi nu-l primeşte cu satisfacţie din mâna voastră. 14 Totuşi ziceţi: „De ce?“ Pentru că Domnul a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, faţă de care te-ai purtat cu necredincioşie, deşi ea este tovarăşa ta şi soţia legământului tău.
15 Şi nu Unul singur i-a făcut? Şi rămăşiţa Duhului era a Sa. Şi de ce Unul singur? El căuta o sămânţă a lui Dumnezeu. Deci luaţi seama la duhul vostru; şi nimeni să nu se poarte cu necredincioşie faţă de soţia tinereţii lui.
16 „Pentru că Eu urăsc despărţirea“, zice Domnul Dumnezeul lui Israel; „şi el îşi acoperă cu violenţă haina“, zice Domnul oştirilor; deci luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie.
17 Voi L-aţi obosit pe Domnul cu vorbele voastre şi ziceţi: „Cu ce L-am obosit?“ Prin aceea că ziceţi: „Oricine face rău este bun în ochii Domnului şi în ei Îşi găseşte plăcerea“; sau: „Unde este Dumnezeul judecăţii?“