1 Şi, în ziua aceea, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare. 2 Şi s-au adunat la El mari mulţimi, încât El, intrând în corabie, S-a aşezat; şi toată mulţimea stătea pe ţărm. 3 Şi le-a vorbit multe în parabole, spunând: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4 Şi, pe când semăna el, unele seminţe au căzut lângă drum; şi au venit păsările şi le-au mâncat. 5 Şi altele au căzut pe locurile stâncoase, unde nu aveau mult pământ; şi îndată au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc; 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse şi, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat. 7 Şi altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit. 8 Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci şi alta treizeci. 9 Cine are urechi să audă“.
10 Şi ucenicii s-au apropiat şi I-au spus: „De ce le vorbeşti în parabole?“ 11 Iar El, răspunzând, le-a spus: „Pentru că vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, dar lor nu le este dat; 12 pentru că oricui are i se va da şi va avea din belşug; iar oricui nu are, şi ceea ce are i se va lua. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că, văzând, ei nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi în ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice: «Cu urechile veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi cu ochii veţi vedea şi nicidecum nu veţi cunoaşte. 15 Pentru că inima acestui popor s-a împietrit şi au auzit greu cu urechile şi şi-au închis ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să-i vindec». 16 Dar ferice de ochii voştri, pentru că văd; şi de urechile voastre, pentru că aud. 17 Pentru că, adevărat vă spun, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut; şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit. 18 Voi deci ascultaţi parabola semănătorului. 19 Când aude cineva Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, cel rău vine şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. 20 Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie; 21 dar nu are rădăcină în el însuşi, ci este numai pentru un timp; şi când vine necaz sau persecuţie din cauza Cuvântului, îndată se poticneşte. 22 Şi cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; şi grija veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei înăbuşă Cuvântul şi el devine neroditor. 23 Dar cel semănat pe pământul cel bun, acesta este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; care, în adevăr, rodeşte şi face: unul o sută, altul şaizeci şi altul treizeci“.
24 Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânţă bună în ogorul lui; 25 dar, în timp ce oamenii dormeau, vrăjmaşul lui a venit şi a semănat neghină printre grâu şi a plecat. 26 Iar când a crescut firul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. 27 Şi robii stăpânului casei au venit şi i-au spus: «Domnule, n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28 Şi el le-a spus: «Un vrăjmaş a făcut aceasta». Şi robii i-au spus: «Vrei deci să mergem şi să o adunăm?» 29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeţi şi grâul odată cu ea. 30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: culegeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca să fie arsă; iar grâul adunaţi-l în grânarul meu»“.
31 Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul lui: 32 el este, în adevăr, mai mic decât toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât verdeţurile şi se face un copac, astfel încât păsările cerului vin şi se cuibăresc în ramurile lui“.
33 Le-a spus altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit tot“.
34 Toate acestea le-a vorbit Isus mulţimilor în parabole şi fără parabolă nu le vorbea, 35 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.
36 Apoi, dând drumul mulţimilor, El a intrat în casă; şi ucenicii Săi au venit la El, spunând: „Explică-ne parabola neghinei din ogor“. 37 Iar El, răspunzând, le-a spus: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului; 38 şi ogorul este lumea; şi sămânţa bună, aceştia sunt fiii Împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău; 39 şi vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; şi secerişul este sfârşitul veacului; şi secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, după cum se adună neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. 41 Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor aduna din Împărăţia Sa toate prilejurile de poticnire şi pe cei care practică nelegiuirea 42 şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi să audă.
44 Împărăţia cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ogor, pe care un om, găsind-o, a ascuns-o; şi, de bucuria ei, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
45 Din nou, Împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută perle frumoase; 46 şi, găsind o perlă de mare valoare, a mers şi a vândut tot ce avea şi a cumpărat-o.
47 Din nou, Împărăţia cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare şi care a adunat de toate; 48 din care, când s-a umplut, trăgându-l pe ţărm şi stând jos, au adunat în vase pe cele bune şi au aruncat afară pe cele rele. 49 Aşa va fi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi; 50 şi îi vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“.
51 Isus le-a spus: „Aţi înţeles toate acestea?“ Ei ·I-au spus: „Da, Doamne“. 52 Şi El le-a spus: „De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăţia cerurilor este asemenea unui stăpân al casei care scoate din comoara lui lucruri noi şi vechi“.
53 Şi a fost că, atunci când Isus a sfârşit parabolele acestea, a plecat de acolo; 54 şi, venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, astfel încât ei erau uimiţi şi spuneau: „De unde are Acesta înţelepciunea aceasta şi lucrările de putere? 55 Nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama Lui Maria, iar fraţii Lui, Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? 56 Şi surorile Lui, nu sunt toate la noi? De unde are El atunci toate acestea?“ 57 Şi se poticneau de El. Dar Isus le-a spus: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui“. 58 Şi n-a făcut multe lucrări de putere acolo, din cauza necredinţei lor.