1 Şi fariseii şi saducheii, apropiindu-se, I-au cerut, ispitindu-L, să le arate un semn din cer. 2 Iar El, răspunzând, le-a spus: „Când se face seară, voi spuneţi: «Timp bun, pentru că cerul este roşu»; 3 şi dimineaţa: «Furtună astăzi, pentru că cerul este roşu-întunecat»; înfăţişarea cerului ştiţi să o deosebiţi, dar semnele timpurilor nu le puteţi deosebi? 4 O generaţie rea şi adulteră cere un semn; şi nu i se va da un alt semn, decât semnul lui Iona“. Şi i-a lăsat şi a plecat.
5 Şi, când ucenicii Săi au venit pe celălalt ţărm, uitaseră să ia pâine. 6 Şi Isus le-a spus: „Vedeţi şi fiţi atenţi la aluatul fariseilor şi al saducheilor“. 7 Şi ei se gândeau în ei înşişi, spunând: „Pentru că n-am luat pâine“. 8 Şi Isus, ştiind aceasta, le-a spus: „Pentru ce vă gândiţi în voi înşivă, puţin-credincioşilor, că nu aţi luat pâine? 9 Tot nu înţelegeţi, nici nu vă amintiţi de cele cinci pâini ale celor cinci mii şi câte coşniţe aţi luat? 10 Nici de cele şapte pâini ale celor patru mii şi câte coşuri aţi luat? 11 Cum nu înţelegeţi că nu despre pâine v-am spus: «Fiţi atenţi la aluatul fariseilor şi al saducheilor»?“ 12 Atunci au înţeles că nu le-a spus să fie atenţi la aluatul de pâine, ci la învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
13 Iar când a venit Isus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ 14 Şi ei au spus: „Unii, Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi“. 15 El ·le-a spus: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ 16 Şi Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“. 17 Şi Isus, răspunzând, i-a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18 Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge. 19 Şi îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri“. 20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21 De atunci, Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe de la bătrâni şi de la preoţii de seamă şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învieze. 22 Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ţi se întâmple aşa ceva!“ 23 Dar, întorcându-Se, i-a spus lui Petru: „Pleacă înapoia Mea, Satan! Tu eşti un prilej de poticnire pentru Mine, pentru că gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor“. 24 Atunci Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia crucea şi să Mă urmeze; 25 pentru că oricine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va găsi; 26 căci ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 27 Pentru că Fiul Omului va veni în gloria Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va da fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa“.