1 Şi Isus a ieşit şi a plecat de la templu; şi ucenicii Săi s-au apropiat ca să-I arate clădirile templului. 2 Şi El, răspunzând, le-a spus: „Nu vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi dărâmată“. 3 Şi, pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, ucenicii au venit la El, deoparte, spunând: „Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului“. 4 Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Vedeţi să nu vă amăgească cineva! 5 Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu, spunând: «Eu sunt Hristosul»; şi vor amăgi pe mulţi. 6 Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; vedeţi să nu vă tulburaţi, pentru că toate trebuie să fie. Dar nu este încă sfârşitul. 7 Pentru că se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie; şi vor fi foamete şi epidemii, şi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea vor fi începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da necazului şi vă vor ucide; şi veţi fi urâţi de toate naţiunile pentru Numele Meu. 10 Şi atunci mulţi se vor poticni şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. 11 Şi mulţi falşi profeţi se vor ridica şi vor amăgi pe mulţi. 12 Şi, din cauză că se va înmulţi nelegiuirea, dragostea celor mai mulţi se va răci; 13 dar cine rabdă până la sfârşit, acela va fi mântuit. 14 Şi această Evanghelie a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, spre mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul.
15 Când veţi vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel, stând în loc sfânt (cine citeşte să înţeleagă), 16 atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi; 17 cine este pe acoperiş să nu coboare ca să ia cele din casa lui; 18 şi cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 19 Dar vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! 20 Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat; 21 pentru că atunci va fi necaz mare, aşa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată. 22 Şi, dacă n-ar fi fost scurtate zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făptură; însă, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. 23 Atunci, dacă cineva vă va spune: «Iată, aici este Hristosul», sau: «Aici», să nu credeţi. 24 Pentru că se vor ridica falşi Hristoşi şi falşi profeţi şi vor face semne mari şi minuni, ca să amăgească, dacă este posibil, chiar pe cei aleşi. 25 Iată, v-am spus dinainte. 26 Deci, dacă ei vă spun: «Iată, este în pustiu!», să nu ieşiţi; «Iată-L în cămăruţe ascunse!», să nu credeţi.
27 Pentru că, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului. 28 Pentru că oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. 29 Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întunecat şi luna nu-şi va da lumina şi stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. 30 Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare. 31 Şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet puternic de trâmbiţă şi vor strânge pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.
32 Dar de la smochin învăţaţi parabola: când ramura lui este deja fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. 33 Aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. 34 Adevărat vă spun: Nicidecum nu va trece această generaţie, până nu vor avea loc toate acestea. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.
36 Dar despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii cerurilor, ci numai Tatăl. 37 Şi cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 38 Pentru că, aşa cum erau oamenii în zilele dinainte de potop, mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 şi n-au ştiut până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 40 Atunci doi vor fi la câmp: unul este luat şi unul este lăsat; 41 două măcinând la moară: una este luată şi una este lăsată. 42 Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru. 43 Dar să ştiţi aceasta că, dacă ar fi ştiut stăpânul casei la care strajă din noapte vine hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa. 44 De aceea şi voi fiţi gata, pentru că în ceasul în care nu gândiţi vine Fiul Omului. 45 Cine este atunci robul credincios şi chibzuit, pe care l-a pus stăpânul său peste servitorii săi, ca să le dea hrana la timp? 46 Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, când va veni, îl va găsi făcând aşa. 47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toată averea lui. 48 Dar, dacă robul acela rău va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină», 49 şi va începe să-i bată pe cei împreună-robi cu el şi va mânca şi va bea cu beţivii, 50 domnul acelui rob va veni într-o zi în care el nu aşteaptă şi într-un ceas pe care nu-l ştie; 51 şi îl va tăia în două şi îi va rândui partea cu cei făţarnici; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.