1 Şi în zilele acelea ·a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustiul Iudeii 2 şi spunând: „Pocăiţi-vă, pentru că s-a apropiat Împărăţia cerurilor“. 3 Pentru că acesta este cel despre care s-a spus prin profetul Isaia, care zice: „Glas al celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările»“. 4 Şi acest Ioan îşi avea îmbrăcămintea din păr de cămilă şi un brâu din piele în jurul mijlocului său; şi hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică.
5 Atunci Ierusalimul şi toată Iudeea şi tot ţinutul din jurul Iordanului ieşeau la el; 6 şi erau botezaţi de el în Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
7 Dar, văzând pe mulţi dintre farisei şi dintre saduchei venind pentru botezul lui, le-a spus: „Pui de năpârci, cine v-a înştiinţat să fugiţi de mânia viitoare? 8 Faceţi deci rod vrednic de pocăinţă; 9 şi nu vă gândiţi să ziceţi în voi înşivă: «Avem pe Avraam ca tată!»; pentru că vă spun că Dumnezeu poate din pietrele acestea să ridice copii lui Avraam. 10 Şi securea este deja înfiptă chiar la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu, în adevăr, vă botez în apă spre pocăinţă; dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele; El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc: 12 Cel a cărui vânturătoare este în mâna Sa; şi Îşi va curăţa în întregime aria şi Îşi va aduna grâul în grânar, iar pleava o va arde cu foc de nestins“.
13 Atunci ·a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el; 14 dar Ioan Îl oprea, spunând: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“ 15 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: „Lasă acum; pentru că aşa se cuvine, să împlinim toată dreptatea“. Atunci ·L-a lăsat. 16 Şi Isus, după ce a fost botezat, a ieşit îndată din apă; şi, iată, cerurile I s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El; 17 şi iată un glas din ceruri spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.