1 Iar când a coborât de pe munte, mari mulţimi L-au urmat. 2 Şi iată, un lepros a venit la El şi I s-a închinat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti“. 3 Şi Isus, întinzând mâna, l-a atins, spunând: „Vreau, fii curăţit!“ Şi îndată a fost curăţit de lepra lui. 4 Şi Isus ·i-a spus: „Vezi să nu spui nimănui; ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei“.
5 Şi, după ce a intrat în Capernaum, a venit la El un centurion, rugându-L 6 şi spunând: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat, chinuindu-se cumplit“. 7 Şi Isus ·i-a spus: „Voi veni şi îl voi vindeca“. 8 Şi centurionul, răspunzând, a spus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; ci numai rosteşte un cuvânt, şi slujitorul meu se va vindeca. 9 Pentru că şi eu sunt om sub autoritate, având în subordinea mea ostaşi; şi-i zic acestuia: «Du-te!» şi se duce; şi altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă aceasta!» şi face“. 10 Şi Isus, auzind, S-a minunat şi le-a spus celor care-L urmau: „Adevărat vă spun, nici chiar în Israel n-am găsit atâta credinţă. 11 Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam şi Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor; 12 iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“. 13 Şi Isus i-a spus centurionului: „Du-te şi fie-ţi după cum ai crezut“. Şi slujitorul lui a fost vindecat în ceasul acela.
14 Şi, când a venit Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând şi cu febră; 15 şi i-a atins mâna şi a lăsat-o febra; şi ea s-a ridicat şi I-a slujit.
16 Şi, când s-a făcut seară, au adus la El mulţi demonizaţi. Şi El a scos duhurile prin cuvânt şi i-a vindecat pe toţi care erau bolnavi; 17 ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice: „El Însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“.
18 Şi Isus, văzând mari mulţimi în jurul Său, a poruncit să treacă de partea cealaltă. 19 Şi un cărturar, apropiindu-se, I-a spus: „Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge“. 20 Şi Isus ·i-a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul“. 21 Iar un altul, dintre ucenicii Săi, I-a spus: „Doamne, dă-mi voie întâi să merg şi să-l înmormântez pe tatăl meu“. 22 Dar Isus i-a spus: „Urmează-Mă! şi lasă morţii să-şi înmormânteze morţii“.
23 Şi, după ce a intrat în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. 24 Şi, iată, s-a stârnit o furtună puternică pe mare, încât corabia era acoperită de valuri; iar El dormea. 25 Şi ucenicii s-au apropiat şi L-au trezit, spunând: „Doamne, salvează-ne, pierim!“ 26 Şi El ·le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, puţin-credincioşilor?“ Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare. 27 Iar oamenii se mirau, spunând: „Ce fel de Om este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?“
28 Şi, când a venit El de partea cealaltă, în ţinutul gherghesenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, ieşind din morminte, foarte furioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela; 29 şi, iată, ei au strigat, spunând: „Ce avem noi a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuieşti înainte de vreme?“ 30 Şi, departe de ei, era o turmă cu mulţi porci păscând. 31 Şi demonii Îl rugau, spunând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci“. 32 Şi El le-a spus: „Duceţi-vă!“ Şi ei, ieşind, s-au dus în turma de porci; şi, iată, toată turma s-a repezit de pe malul abrupt în mare; şi a pierit în ape. 33 Dar cei care îi păşteau au fugit şi s-au dus în cetate şi au spus tot, şi cele cu demonizaţii. 34 Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus; şi, văzându-L, L-au rugat să plece din ţinuturile lor.