1 Şi a fost un strigăt mare în popor şi între soţiile lor împotriva iudeilor, fraţii lor. 2 Şi erau unii care ziceau: „Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; şi trebuie să facem rost de grâu, ca să mâncăm şi să trăim“.
3 Şi erau unii care ziceau: „Noi am pus garanţie ogoarele noastre şi viile noastre şi casele noastre, ca să facem rost de grâu în timpul foametei“.
4 Şi erau unii care ziceau: „Noi ne-am împrumutat cu argint pentru tributul împăratului, pe ogoarele noastre şi pe viile noastre. 5 Şi acum carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, fiii noştri ca şi fiii lor; şi, iată, noi ducem în robie pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca să fie robi şi unele dintre fiicele noastre chiar sunt duse în robie; şi nu este în puterea mâinii noastre să le răscumpărăm, pentru că alţii au ogoarele noastre şi viile noastre“.
6 Şi m-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor şi cuvintele acestea. 7 Şi m-am sfătuit în inima mea şi am mustrat pe mai-mari şi pe căpetenii şi le-am zis: „Voi luaţi camătă fiecare de la fratele său!“ Şi am chemat împotriva lor o adunare mare. 8 Şi le-am zis: „Noi, după puterea noastră, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei care erau vânduţi naţiunilor; şi voi înşivă să vindeţi pe fraţii voştri? Sau să ne fie ei vânduţi?“ Iar ei au tăcut şi n-au găsit răspuns.
9 Şi am zis: „Lucrul pe care-l faceţi nu este bun. Nu trebuie să umblaţi în temere de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură naţiunilor, vrăjmaşii noştri? 10 Şi eu, fraţii mei şi tinerii mei de asemenea i-am împrumutat cu argint şi grâu. Vă rog, să lăsăm camăta aceasta. 11 Daţi-le înapoi, vă rog, chiar astăzi ogoarele lor, viile lor, grădinile lor de măslini şi casele lor şi o sutime din argintul şi din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei cu camătă“.
12 Şi au zis: „Le vom da înapoi şi nu vom cere nimic de la ei; aşa vom face, cum zici tu“.
Şi am chemat pe preoţi şi i-am pus să jure că vor face după cuvântul acesta. 13 Am scuturat şi poala hainei mele şi am zis: „Aşa să scuture Dumnezeu pe orice om din casa lui şi din câştigul lui care nu va împlini cuvântul acesta, aşa să fie scuturat şi golit!“ Şi toată adunarea a zis: „Amin!“ Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul a făcut după cuvântul acesta.
14 Mai mult, din ziua în care m-a pus să fiu guvernator al lor, în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al împăratului Artaxerxes, doisprezece ani, eu şi fraţii mei n-am mâncat pâine de guvernator. 15 Dar guvernatorii dinainte, care au fost înaintea mea, împovărau poporul şi luau de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi tinerii lor stăpâneau peste popor. Dar eu n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu. 16 Şi m-am ţinut de lucrarea zidului acestuia şi n-am cumpărat ogoare; şi toţi tinerii mei erau adunaţi acolo, la lucru.
17 Şi chiar la masa mea erau o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre căpetenii, în afară de cei care veneau la noi dintre naţiunile care erau în jurul nostru. 18 Şi ceea ce se pregătea în fiecare zi era un bou şi şase oi alese; şi păsări se pregăteau pentru mine şi o dată la zece zile tot felul de vinuri, din belşug. Şi, cu toate acestea, n-am cerut pâinea de guvernator, pentru că lucrarea apăsa greu asupra poporului acestuia.
19 Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, de tot ce am făcut pentru poporul acesta!