1 Şi, în ziua a douăzeci şi patra a acestei luni, fiii lui Israel s-au adunat cu post şi în saci şi cu ţărână pe ei. 2 Şi sămânţa lui Israel s-a despărţit de toţi fiii străinului şi au stat şi au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor. 3 Şi s-au ridicat pe locul lor şi au citit în cartea legii Domnului Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte au mărturisit şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor. 4 Şi Iosua şi Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au suit pe platforma leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor.
5 Şi leviţii Iosua şi Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodiia, Şebania şi Petahia au spus: „Ridicaţi-vă, binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din eternitate în eternitate! Şi să binecuvânteze Numele gloriei Tale, care este înălţat mai presus de orice binecuvântare şi laudă! 6 Tu eşti Acelaşi, Doamne, Tu singur; Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi tot ce este pe el, mările şi tot ce este în ele, şi Tu faci să trăiască toate; şi Ţie Ţi se închină oştirea cerurilor.
7 Tu eşti Acelaşi, Doamne Dumnezeule, care ai ales pe Avram şi l-ai scos din Ur, cetatea caldeenilor, şi i-ai pus numele Avraam; 8 şi i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta şi ai făcut cu el un legământ că-i vei da ţara canaaniţilor, a hetiţilor, a amoriţilor şi a fereziţilor şi a iebusiţilor şi a ghirgasiţilor, că o vei da seminţei sale; şi Ţi-ai împlinit cuvintele Tale, pentru că eşti drept.
9 Şi ai văzut strâmtorarea părinţilor noştri în Egipt şi ai auzit strigătul lor la Marea Roşie; 10 şi ai arătat semne şi minuni asupra lui Faraon şi asupra tuturor slujitorilor săi şi asupra întregului popor al ţării sale, pentru că ai cunoscut că s-au îngâmfat împotriva lor, şi Ţi-ai făcut un Nume, ca în ziua aceasta. 11 Şi ai despicat marea înaintea lor şi ei au trecut pe uscat prin mijlocul mării; şi ai aruncat pe urmăritorii lor în adâncuri, ca pe o piatră în ape puternice.
12 Şi i-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc, ca să le luminezi calea pe care trebuia să meargă.
13 Şi ai coborât pe Muntele Sinai şi ai vorbit cu ei din ceruri şi le-ai dat judecăţi drepte şi legi adevărate, rânduieli şi porunci bune. 14 Şi le-ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat porunci şi rânduieli şi legea, prin mâna lui Moise, robul Tău. 15 Şi le-ai dat pâine din ceruri pentru foamea lor şi le-ai scos apă din stâncă pentru setea lor; şi le-ai poruncit să intre, ca să stăpânească ţara pentru care Ţi-ai ridicat mâna Ta că le-o vei da.
16 Dar ei, părinţii noştri, s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat de poruncile Tale 17 şi au refuzat să asculte şi nu şi-au amintit de minunile Tale, pe care le-ai făcut cu ei, ci şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus un conducător, ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu eşti un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate, şi nu i-ai părăsit, 18 chiar când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: „Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!“ şi au făcut mari batjocuri.
19 Totuşi Tu, în îndurările Tale cele multe, nu i-ai părăsit în pustiu: stâlpul de nor nu s-a îndepărtat de peste ei ziua, ca să-i călăuzească pe cale, nici stâlpul de foc noaptea, ca să-i lumineze pe ei şi calea pe care trebuia să meargă. 20 Le-ai dat şi Duhul Tău cel bun, ca să-i înveţe, şi nu le-ai oprit mana Ta de la gură şi le-ai dat apă pentru setea lor. 21 Şi i-ai hrănit patruzeci de ani în pustiu; nimic nu le-a lipsit; hainele nu s-au învechit şi picioarele lor nu s-au umflat.
22 Şi le-ai dat împărăţii şi popoare şi i-ai împărţit în ţinuturi, şi au luat în stăpânire ţara lui Sihon, adică ţara împăratului Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului. 23 Şi ai înmulţit pe fiii lor ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara despre care ai zis părinţilor lor să intre, ca s-o ia în stăpânire. 24 Şi fiii lor au intrat şi au stăpânit ţara; şi ai supus înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi, şi i-ai dat în mâna lor pe ei şi pe împăraţii lor şi pe popoarele ţării, ca să le facă după voia lor. 25 Şi au luat cetăţi întărite şi pământ gras şi au luat în stăpânire case pline cu toate bunătăţile, fântâni săpate, vii şi grădini de măslini şi pomi roditori, din belşug; şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat şi s-au desfătat în marea Ta bunătate.
26 Dar au fost neascultători şi s-au răzvrătit împotriva Ta şi au aruncat legea Ta la spatele lor şi au ucis pe profeţii Tăi, care au mărturisit împotriva lor, ca să-i întoarcă la Tine, şi Ţi-au adus mari hule. 27 Şi i-ai dat în mâna asupritorilor lor, şi ei i-au asuprit; şi, în timpul strâmtorării lor, când au strigat către Tine, i-ai auzit din ceruri şi, după îndurările Tale cele multe, le-ai dat salvatori care i-au salvat din mâna asupritorilor lor.
28 Dar, îndată ce găseau odihnă, din nou făceau rău înaintea Ta, şi-i lăsai în mâna vrăjmaşilor lor, şi ei stăpâneau asupra lor; şi din nou strigau către Tine, şi-i auzeai din ceruri şi de multe ori i-ai scăpat, după îndurările Tale.
29 Şi ai mărturisit împotriva lor, ca să-i întorci la legea Ta, dar s-au îngâmfat şi n-au ascultat de poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva judecăţilor Tale (pe care, dacă omul le va împlini, va trăi prin ele) şi şi-au tras înapoi umărul şi şi-au înţepenit grumazul şi n-au vrut să asculte. 30 Şi mulţi ani i-ai răbdat şi ai mărturisit împotriva lor prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi, dar ei n-au vrut să-şi plece urechea; şi i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor. 31 Dar, în îndurările Tale cele multe, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, pentru că Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător.
32 Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic şi cel înfricoşător, care ţii legământul şi îndurarea, să nu se pară mică înaintea Ta toată tulburarea care a venit asupra noastră, asupra împăraţilor noştri, a căpeteniilor noastre şi a preoţilor noştri şi a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri şi a întregului Tău popor, din zilele împăraţilor Asiriei până în ziua aceasta. 33 Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră, pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit. 34 Şi împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au împlinit legea Ta şi n-au ascultat de poruncile Tale şi de mărturiile Tale, cu care ai mărturisit împotriva lor. 35 Şi nu Ţi-au slujit în împărăţia lor şi în marea Ta bunătate pe care le-ai acordat-o şi în ţara cea întinsă şi grasă pe care le-ai dat-o şi nici nu s-au întors de la faptele lor rele.
36 Iată, astăzi suntem robi, iar în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri, ca să mănânce rodul ei şi bunătăţile ei, iată, suntem robi în ea! 37 Şi ea dă venitul ei mare împăraţilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; şi ei stăpânesc peste trupurile noastre şi peste animalele noastre după placul lor, iar noi suntem în mare necaz“.
38 Şi pentru toate acestea, noi facem un legământ statornic şi îl scriem; şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri îl pecetluiesc.