1 Şi Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, la Ierihon, zicând: 2 „Porunceşte fiilor lui Israel ca din moştenirea stăpânirii lor să dea leviţilor cetăţi de locuit; şi să daţi leviţilor terenuri pentru cetăţi, de jur-împrejurul lor. 3 Şi cetăţile să fie ale lor spre locuire şi terenurile lor să fie pentru animalele lor şi pentru bunurile lor şi pentru toate vietăţile lor. 4 Şi terenurile cetăţilor pe care le veţi da leviţilor să fie o mie de coţi de jur-împrejur, de la zidurile cetăţii în afară. 5 Şi să măsuraţi, în afara cetăţii, latura de răsărit, două mii de coţi; şi latura de sud, două mii de coţi; şi latura de apus, două mii de coţi; şi latura de nord, două mii de coţi. Şi cetatea să fie la mijloc; acestea să le fie terenurile cetăţilor.
6 Şi, din cetăţile pe care le veţi da leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare, pe care să le rânduiţi pentru ucigaş, ca să scape în ele; şi, în afară de ele, să le daţi patruzeci şi două de cetăţi. 7 Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, ele şi terenurile lor. 8 Şi cetăţile pe care le veţi da din stăpânirea fiilor lui Israel: de la cei care au multe, să luaţi multe, şi de la cei care au puţine, să luaţi puţine; fiecare să dea din cetăţile sale leviţilor, după moştenirea sa pe care o moşteneşte“.
9 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 10 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «După ce veţi trece Iordanul în ţara Canaanului, 11 să vă rânduiţi cetăţi. Ele să vă fie cetăţi de scăpare, ca să poată scăpa în ele un ucigaş care, fără voie, a lovit de moarte pe cineva. 12 Şi cetăţile să vă fie ca scăpare de răzbunător, pentru ca ucigaşul să nu moară, până nu va fi stat la judecată înaintea adunării. 13 Şi cetăţile pe care le veţi da să vă fie şase cetăţi de scăpare: 14 să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan şi să daţi trei cetăţi în ţara Canaanului; ele să fie cetăţi de scăpare. 15 Aceste şase cetăţi să fie de scăpare pentru fiii lui Israel şi pentru străin şi pentru cel care locuieşte temporar printre ei, ca să scape în ele oricine a ucis pe cineva fără voie.
16 Şi, dacă l-a lovit cu o unealtă de fier şi moare, este ucigaş: şi ucigaşul să fie omorât negreşit. 17 Şi dacă l-a lovit cu o piatră din mână, de care poate muri cineva, şi moare, este ucigaş: şi ucigaşul să fie omorât negreşit. 18 Sau, dacă l-a lovit cu o unealtă de lemn din mână, de care poate muri cineva, şi moare, este ucigaş: şi ucigaşul să fie omorât negreşit. 19 Răzbunătorul sângelui să-l omoare el însuşi pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare. 20 Şi, dacă îl atacă din ură sau aruncă ceva asupra lui şi moare, 21 sau îl loveşte din vrăjmăşie cu mâna sa, şi moare, cel care l-a lovit să fie omorât negreşit: este ucigaş; răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl întâlneşte. 22 Dar, dacă l-a lovit deodată, fără vrăjmăşie, sau a aruncat asupra lui vreo unealtă, dar fără premeditare, 23 sau cu vreo piatră de care poate muri cineva, fără să-l vadă, şi a aruncat-o asupra lui şi moare, şi el nu era vrăjmaşul său, nici nu-i voia răul, 24 atunci adunarea să judece între cel care a lovit şi răzbunătorul sângelui, după aceste judecăţi. 25 Şi adunarea să-l scape pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi adunarea să-l întoarcă în cetatea de scăpare în care fugise şi să rămână acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemnul sfânt. 26 Dar, dacă ucigaşul va ieşi cumva din hotarele cetăţii lui de scăpare în care fugise, 27 şi răzbunătorul sângelui îl va găsi afară din hotarele cetăţii sale de scăpare, şi răzbunătorul sângelui îl va ucide pe ucigaş, nu va fi vinovăţie de sânge asupra lui. 28 Pentru că ucigaşul trebuia să rămână în cetatea sa de scăpare până la moartea marelui preot; dar, după moartea marelui preot, poate să se întoarcă în ţinutul stăpânirii lui.
29 Şi acestea să vă fie o rânduială de judecată în generaţiile voastre, în toate locuinţele voastre.
30 Cel care va omorî pe cineva, ucigaşul, să fie omorât, după spusa martorilor; dar un singur martor nu va mărturisi împotriva cuiva, ca să fie omorât. 31 Şi să nu luaţi răscumpărare pentru viaţa ucigaşului care este vinovat de moarte, ci să fie omorât. 32 Şi să nu luaţi răscumpărare pentru cel fugit în cetatea sa de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţara sa, până la moartea preotului. 33 Şi să nu întinaţi ţara în care sunteţi, pentru că sângele, el întinează ţara; şi nu se poate face ispăşire pentru ţară pentru sângele vărsat în ea, decât cu sângele aceluia care l-a vărsat. 34 Deci să nu întinaţi ţara în care locuiţi, în mijlocul căreia locuiesc Eu. Pentru că Eu sunt Domnul care locuiesc în mijlocul fiilor lui Israel»“.