1 Şi Domnul a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să ţină şi Paştele la timpul hotărât. 3 Să îl ţineţi în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la timpul hotărât; să îl ţineţi potrivit cu toate rânduielile lui şi potrivit cu toate hotărârile lui“. 4 Şi Moise a vorbit fiilor lui Israel să ţină Paştele. 5 Şi au ţinut Paştele în luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, între cele două seri, în pustiul Sinai; după toate câte poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel.
6 Şi au fost nişte bărbaţi care erau necuraţi din cauza trupului mort al unui om şi nu puteau ţine Paştele în ziua aceea; şi au venit în ziua aceea înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron. 7 Şi bărbaţii aceştia i-au zis: „Noi suntem necuraţi din cauza trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriţi şi să nu aducem darul Domnului la timpul hotărât pentru fiii lui Israel?“ 8 Şi Moise le-a zis: „Staţi aici, şi voi auzi ce porunceşte Domnul pentru voi“.
9 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 10 „Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: «Dacă cineva dintre voi sau din generaţiile voastre va fi necurat printr-un trup mort sau va fi în călătorie, departe, totuşi să ţină Paştele Domnului. 11 Să îl ţină în luna a doua, în ziua a paisprezecea, între cele două seri; să îl mănânce cu azime şi cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineaţă şi să nu frângă nici un os din el; să îl ţină după toate rânduielile Paştelui. 13 Dar bărbatul care va fi curat şi nu va fi în călătorie şi va pregeta să ţină Paştele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât; bărbatul acela îşi va purta păcatul. 14 Şi dacă vreun străin va locui temporar printre voi şi va voi să ţină Paştele Domnului, să îl ţină potrivit cu rânduielile Paştelui şi potrivit cu hotărârile lui. Să fie o singură rânduială pentru voi, atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş»“.
15 Şi, în ziua în care a fost ridicat cortul, norul a acoperit locaşul cortului mărturiei; şi era seara ca o înfăţişare de foc deasupra cortului, până dimineaţa. 16 Aşa a fost neîncetat: norul îl acoperea şi noaptea avea o înfăţişare de foc. 17 Şi, când se ridica norul de pe cort, atunci porneau fiii lui Israel; şi, în locul unde stătea norul, acolo aşezau fiii lui Israel tabăra. 18 După porunca Domnului porneau fiii lui Israel şi după porunca Domnului rămâneau în tabără; în toate zilele cât stătea norul deasupra cortului, ei erau în tabără. 19 Şi dacă norul rămânea multe zile deasupra cortului, atunci fiii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului şi nu porneau. 20 Şi dacă se întâmpla că norul era puţine zile deasupra cortului, după porunca Domnului aşezau tabăra şi după porunca Domnului porneau. 21 Şi era aşa: dacă norul era de seara până dimineaţa şi dimineaţa norul se ridica, atunci porneau; sau dacă după o zi şi o noapte norul se ridica, porneau; 22 sau dacă norul rămânea deasupra cortului două zile sau o lună sau multe zile, locuind peste el, fiii lui Israel rămâneau în tabără şi nu porneau; dar, când se ridica, porneau. 23 După porunca Domnului aşezau tabăra şi după porunca Domnului porneau; păzeau cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.