1 ✸ Acestea de asemenea sunt proverbe ale lui Solomon, pe care le-au transcris oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2 Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, dar gloria împăraţilor este să cerceteze un lucru.
3 Cerurile în înălţime şi pământul în adâncime şi inima împăraţilor sunt de nepătruns.
4 Scoate zgura din argint şi va ieşi un vas pentru argintar;
5 scoate pe cel rău dinaintea împăratului şi tronul lui se va întări în dreptate.
6 Nu te considera mare în prezenţa împăratului şi nu te aşeza în locul celor mari;
7 pentru că mai bine este să ţi se zică: „Vino mai sus!“, decât să fii pus mai jos în prezenţa celui mare pe care îl văd ochii tăi.
8 Nu participa în grabă la o ceartă, ca nu cumva să nu ştii ce să faci la sfârşitul ei, când aproapele tău te-ar face de ruşine.
9 Discută-ţi cauza cu aproapele tău, dar nu dezvălui secretul altuia,
10 ca nu cumva cel care aude să te facă de ruşine şi faima ta cea rea să nu se mai schimbe.
11 Ca nişte mere de aur în coşuleţe de argint este un cuvânt spus la timp.
12 Ca un cercel de aur şi o podoabă de aur fin este un înţelept care mustră, pentru o ureche atentă.
13 Ca frigul zăpezii în timpul secerişului este un sol credincios pentru cei care îl trimit: pentru că înviorează sufletul stăpânilor săi.
14 Nori şi vânt fără ploaie, aşa este un om care se laudă cu un dar fals.
15 Prin îndelungă-răbdare este convins un conducător şi o limbă dulce zdrobeşte oase.
16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât este suficient pentru tine, ca nu cumva să te saturi de ea şi s-o verşi.
17 Pune-ţi rar piciorul în casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.
18 Ca un ciocan şi o sabie şi o săgeată ascuţită este un om care depune mărturie falsă împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte rupt şi un picior care se clatină este încrederea într-un înşelător în ziua necazului.
20 Ca unul care se dezbracă de haină pe vreme rece şi ca oţetul pe sodă, aşa este cel care cântă cântece unei inimi triste.
21 Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i pâine să mănânce; şi, dacă este însetat, dă-i apă să bea:
22 pentru că vei îngrămădi cărbuni de foc pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti.
23 Vântul de nord aduce ploaie; tot aşa, limba defăimătoare, o faţă mânioasă.
24 Este mai bine să locuieşti într-un colţ al acoperişului, decât să ai o femeie certăreaţă şi o casă în comun.
25 Ca apele reci pentru un suflet însetat, aşa este o ştire bună dintr-o ţară îndepărtată.
26 Ca o fântână tulbure şi un izvor stricat este cel drept care se clatină înaintea celui rău.
27 Nu este bine să mănânci multă miere; şi a cerceta lucrurile grele este o greutate.
28 Cine nu are stăpânire asupra duhului său este o cetate dărâmată, fără ziduri.