1 Înţelepciunea şi-a construit casa, a cioplit cei şapte stâlpi ai ei;
2 şi-a înjunghiat jertfa, şi-a amestecat vinul, şi-a pregătit şi masa.
3 Şi-a trimis slujnicele; ea strigă pe vârfurile locurilor înalte ale cetăţii:
4 „Cine este nepriceput să vină aici!“ Celui fără minte îi zice:
5 „Veniţi, mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat.
6 Lăsaţi nebunia şi trăiţi; şi mergeţi pe calea inteligenţei!“
7 ✡ Cine corectează pe un batjocoritor îşi dobândeşte ruşine; şi cine mustră pe cel rău îşi dobândeşte o pată.
8 Nu mustra pe un batjocoritor, ca nu cumva să te urască. Mustră pe un înţelept, şi te va iubi.
9 Dă unui înţelept, şi el va deveni mai înţelept; învaţă pe un om drept, şi el va spori în învăţătură.
10 Temerea de Domnul este începutul înţelepciunii şi cunoştinţa Celui Sfânt este inteligenţă.
11 Pentru că prin mine, zilele ţi se vor înmulţi şi ţi se vor adăuga ani de viaţă.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine însuţi eşti înţelept; şi dacă eşti batjocoritor, singur vei suferi.
13 ✡ Femeia nebună este gălăgioasă; ea este proastă şi nu ştie nimic.
14 Şi se aşază la intrarea casei sale, pe un scaun, în locurile înalte ale cetăţii,
15 ca să cheme pe trecătorii care merg drept pe căile lor:
16 „Cine este nepriceput să se abată încoace!“ Şi celui fără minte, ea îi zice:
17 „Dulci sunt apele furate şi pâinea mâncată pe furiş este plăcută!“
18 Dar el nu ştie că acolo sunt morţii; că oaspeţii ei sunt în adâncurile Locuinţei morţilor.