1 De ce, Doamne, stai departe, Te ascunzi în timpuri de necaz?
2 ✡ Cel rău, în mândria lui, îl urmăreşte aprig pe cel întristat; vor fi prinşi în cursele pe care le-au urzit.
3 Pentru că cel rău se îngâmfă cu dorinţa sufletului lui şi-l binecuvântează pe cel lacom, Îl dispreţuieşte pe Domnul.
4 Cel rău, în trufia feţei lui, spune: „El nu cercetează!“ Toate gândurile lui sunt: „Nu este Dumnezeu!“
5 Căile lui reuşesc întotdeauna; judecăţile Tale sunt prea înalte ca să-i fie înainte; el suflă împotriva tuturor adversarilor lui.
6 El zice în inima lui: „Nu voi fi clătinat, din generaţie în generaţie nu voi fi în nenorocire!“
7 Gura lui este plină de blestem şi de înşelăciune şi de asuprire; sub limba lui este răutate şi nelegiuire.
8 Stă la pândă în locurile ascunse ale satelor; ochii lui pândesc pe cel fără ajutor.
9 Pândeşte în ascuns, ca un leu din hăţişul lui; pândeşte ca să-l prindă pe cel întristat; îl prinde pe cel întristat, trăgându-l în cursa lui.
10 Se ghemuieşte, se pleacă, şi cei fără ajutor cad prin tăria lui.
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat. Îşi ascunde faţa, nu va vedea niciodată“.
12 ✡ Ridică-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică-Ţi mâna! Nu uita pe cei întristaţi!
13 Pentru ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? El zice în inima lui: „Tu nu vei cerceta!“
14 Tu ai văzut, pentru că priveşti necazul şi întristarea, ca să le răsplăteşti cu mâna Ta. Cel fără ajutor Ţi se încredinţează Ţie, Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Zdrobeşte braţul celui rău şi cercetează nelegiuirea celui rău până n-o vei mai găsi.
16 ✡ Domnul este Împărat în vecii vecilor; naţiunile au pierit din ţara Sa.
17 Doamne, Tu ai ascultat dorinţa celor întristaţi! Tu le-ai întărit inima, Tu Ţi-ai plecat urechea,
18 ca să faci dreptate celui orfan şi celui asuprit, pentru ca omul care este din ţărână să nu mai înspăimânte.